9 definiții pentru lătrătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.
LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
lătrătură sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 49 / Pl: ~ri / E: lătra + -ătură] 1-5 Lătrare (1-5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire. 9 (Înv; pcf) Faptă ascunsă Si: viclenie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. La al treilea ceas al nopții s-au auzit undeva, spre străjile de la margine, lătrături. SADOVEANU, F. J. 742. Lătrătura... chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. Cum ne simțeau [dulăii] se sculau cu toții într-o lătrătură și săreau la noi. GHICA, S. A. 147.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lătrătură f. lătrat prelungit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lătrătúră f., pl. ĭ. Rezultatu lătrăriĭ, voce de cîne cînd latră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lătrătúră (lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrătúrii; pl. lătrătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lătrătúră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lătrătúrii; pl. lătrătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂTRĂTÚRĂ s. v. lătrat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂTRĂTURĂ s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: lă-tră
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lătrătură, lătrăturisubstantiv feminin
- 1. Lătrat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lătrat
- La al treilea ceas al nopții s-au auzit undeva, spre străjile de la margine, lătrături. SADOVEANU, F. J. 742. DLRLC
- Lătrătura... chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
- Cum ne simțeau [dulăii] se sculau cu toții într-o lătrătură și săreau la noi. GHICA, S. A. 147. DLRLC
-
etimologie:
- Lătra + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09