7 definiții pentru lăibărac
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂIBĂRÁC, lăibărace, s. n. (Pop.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac.
lăibărac sn [At: TDRG / V: (reg) lai~ / Pl: ~ace / E: laibăr1 + -ac] 1-6 (Reg; șhp) Laibăraș (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂIBĂRÁC, lăibărace, s. n. (Reg.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lăibărác (pop.) s. n., pl. lăibăráce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăibărác s. n., pl. lăibăráce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂIBĂRÁC s. v. laibăr, mintean, surtuc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăibărac s. v. LAIBĂR. MINTEAN. SURTUC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: lăibărac
lăibărac substantiv neutru
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
lăibărac, lăibăracesubstantiv neutru
etimologie:
- Laibăr + sufix -ac. DEX '98 DEX '09