JILÉTCĂ, jiletci, s. f. (Înv.) Vestă. – Din rus. žiletka.

jiletcă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 238 / V: jal~, jăl~, jâl~, jel~, (reg) gi~ / Pl: ~tci / E: rs, bg жилетка] (Înv) 1 Vestă. 2 (Îlav) În ~ Fără haină.

JILÉTCĂ, jiletci, s. f. Vestă. – Din rus. žiletka.

JILÉTCĂ, jiletci, s. f. Vestă. Pe jiletca domnului primar lucește lanț de aur. SADOVEANU, M. 166. Se oprea înaintea fiecăruia, cu mîna dreaptă în buzunarul jiletcii. BASSARABESCU, V. 40. Mă dusei degrab’ acasă încins cu sabia mea peste jiletcă. CARAGIALE, M. 280.

JILÉTCĂ ~ci f. pop. Obiect de îmbrăcăminte scurt până la talie, fără mâneci și fără guler. /<rus. žiletka

jiletcă f. vestmânt scurt, și fără mâneci ce se poartă pe cămașă. [Fr. gilet, printr’un intermediar rusesc].

* jilétcă f., pl. ĭ (rus. žilét, pop. žilétka, ca și bg. žilétka, d. fr. gilet, care vine d. turc. ĭelek, de unde și rom. ilic. V. ilic. Cp. cu surtuc). Mold. Vestă, o haĭnă fără mînicĭ care se poartă pe supt surtuc. V. bundă.

giletcă sf vz jiletcă

jaletcă sf vz jiletcă

jăletcă sf vz jiletcă

jâletcă sf vz jiletcă

jeletcă sf vz jiletcă

jilétcă (înv.) s. f., g.-d. art. jilétcii; pl. jilétci

jilétcă s. f., g.-d. art. jilétcii; pl. jilétci

jiletcă, -ci.

JILÉTCĂ s. v. vestă.

JILETCĂ s. vestă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)

jilétcă (jilétci), s. f. – Vestă. Fr. gilet, prin intermediul rus., bg. žiletka (Sanzewitsch 204; Tiktin; DAR). Folosirea lui, înv. în Munt., se menține în Mold.