jignit ~a [At: DOSOFTEI V. S. 76/2 / V: jec~ jeg~ jic~ (reg) jag~ / Pl: ~itzi ~e / E: jigni] 1 a (Inv) Lovit. 2 a (Inv) Atins. 3 a (Inv) Ranit ushor. 4 a (Inv; fig) Prejudiciat. 5 a (D. oameni) Care a suferit o ofensa. 6 av In mod ofensat. 78 a (Reg; d. alimente) Care are un miros sau un gust rau. 9 a (Reg; pgn; d. alimente) Stricat. 10 a (Reg; d. ulei untura etc.) Ranced. 11 a (Reg; d. oameni) Inghiontit.

JIGNÍT A jignitzi te adj. Care a suferit o jignire; ofensat insultat. Nu e poveste domnule intimpina Dutzu jignit. SLAVICI N. II 377. ♦ (Neobishnuit) Indurerat intristat. Numai deun lucru era baba cu inima jignita; k nu poate sa le zica: tata shi mama. CREANGA P. 76.

jignit a. 1. stramtorat. 2. fig. penibil impresionat: i era inima jignita CR.

jignít a adj. Stricat rinced: untdelemn jignit. Fig. Ofensat. Vatamat pagubit.

jagnit ~a a vz jignit

jecnit ~a a vz jignit^2[1]

jegnit ~a a vz jignit

jicnit ~a a vz jignit

JIGNÍT adj. insultat ofensat ultragiat (livr.) vexat (fig.) atins ranit (livr. fig.) lezat. (O persoana ~.)

JIGNIT adj. insultat ofensat ultragiat (livr.) vexat (fig.) atins ranit (livr. fig.) lezat. (O persoana ~.)