opțiuni
  • info

14 definiții pentru javră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÁVRĂ, javre, s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).

JÁVRĂ, javre, s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).

javră sf [At: LB / V: ~bră, ~vlă / Pl: ~re, jevre / E: ucr жавра „câine care mușcă”] 1 (Dep) Câine. 2 (Spc) Câine bătrân. 3 (Reg) Câine prost care latră degeaba. 4 (Reg) Câine rău care mușcă. 5 Câine slab și prăpădit Si: cotarlă, jigodie, potaie. 6 (Fig) Om lipsit de caracter. 7 (Fig; rar) Om bătrân. 8 (Fig) Om leneș. 9 (Fig) Om bârfitor. 10 (Fig) Femeie clevetitoare. 11 (Reg) Cal bătrân și neputincios.

JÁVRĂ, javre, s. f. 1. Cîine mic, slab, prăpădit; p. ext. (depreciativ) cîine; potaie, jigodie. Javre cu cozi subțiri, cu stîrvurile supte, începură să se arate în lungul uliței. CAMILAR, T. 113. Era o javră slăbuță, cu urechi ciulite de liliac și cu ochii boldiți. SADOVEANU, B. 46. Cel puțin vreo cinci potăi ciobănești, printre destule javre de mîna a doua, erau stăpîni pe situație. GALACTION, O. I 310. ◊ (Urmat de determinări pleonastice) Nu concepea să plece după tîrguieli sau la plimbare, fără o javră de cățel cu zgardă și curelușă. PAS, Z. I 90. De la o colibă, o javră de cîine veni spre mine, lătrînd. DUNĂREANU, CH. 135. 2. Termen de ocară pentru oameni. Javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă... ața de la picior. CREANGĂ, A. 57. ◊ (Urmat de determinări indicînd substantivul la care se referă termenul) O să-l omorîm pe javra de Ștefănescu. STANCU, D. 145.

JÁVRĂ ~e f. fam. 1) Câine jigărit, care trezește milă și repulsie, potaie; cotarlă; jigodie. 2) fig. Om lipsit de caracter; om de nimic. [Sil. ja-vră] /Din Javana

javră m. și f. 1. câine ce latră mereu; 2. fig. om flecar, ființă tărîtoare. [Cf. rut. JAVRA, câine].

JÁBRĂ s. f. v. javră.

jabră2 sf vz javră corectată

javlă sf vz javră

JÁBRĂ, jabre, s. f. v. javră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

jávră s. f. (sil.-vră), g.-d. art. jávrei; pl. jávre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JÁVRĂ s. cotarlă, jigodie, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohârlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de câine.)

JAVRĂ s. cotarlă, jigodie, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă. (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de cîine.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

javră, javre s. f. (peior.) om lipsit de caracter

Intrare: javră
  • silabație: ja-vră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • javră
  • javra
plural
  • javre
  • javrele
genitiv-dativ singular
  • javre
  • javrei
plural
  • javre
  • javrelor
vocativ singular
  • javră
  • javro
plural
  • javrelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jabră
  • jabra
plural
  • jabre
  • jabrele
genitiv-dativ singular
  • jabre
  • jabrei
plural
  • jabre
  • jabrelor
vocativ singular
  • jabră
  • jabro
plural
  • jabrelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • javlă
  • javla
plural
  • javle
  • javlele
genitiv-dativ singular
  • javle
  • javlei
plural
  • javle
  • javlelor
vocativ singular
  • javlă
  • javlo
plural
  • javlelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

javră, javresubstantiv feminin

    • format_quote Javre cu cozi subțiri, cu stîrvurile supte, începură să se arate în lungul uliței. CAMILAR, T. 113. DLRLC
    • format_quote Era o javră slăbuță, cu urechi ciulite de liliac și cu ochii boldiți. SADOVEANU, B. 46. DLRLC
    • format_quote Cel puțin vreo cinci potăi ciobănești, printre destule javre de mîna a doua, erau stăpîni pe situație. GALACTION, O. I 310. DLRLC
    • format_quote pleonastic Nu concepea să plece după tîrguieli sau la plimbare, fără o javră de cățel cu zgardă și curelușă. PAS, Z. I 90. DLRLC
    • format_quote pleonastic De la o colibă, o javră de cîine veni spre mine, lătrînd. DUNĂREANU, CH. 135. DLRLC
  • 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă... ața de la picior. CREANGĂ, A. 57. DLRLC
    • format_quote O să-l omorîm pe javra de Ștefănescu. STANCU, D. 145. DLRLC
  • 3. figurat rar Om bătrân. MDA2
  • 4. figurat Om leneș. MDA2
  • 5. figurat Om bârfitor. MDA2
  • 6. figurat Femeie clevetitoare. MDA2
  • 7. regional Cal bătrân și neputincios. MDA2
etimologie:
  • Javarra (numele unei rase de câini fără păr). DEX '09 DEX '98
  • limba ucraineană жавра „câine care mușcă”. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.