17 definiții pentru iznoavă
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”.
IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
iznoavă sf [At: VARLAAM, C. 144/1 / V: ~navă, ~ou sn, ~ouă, ~ov sn, / Pl: ~ve / E: vsl изъ нова „din nou”] (Înv) 1 (Pop) Noutate. 2 (Pop) Născocire. 3 (Pop; îlav) De ~ Din nou. 4 (Pop; îal) Cu totul. 5 (Pop; îla) De ~ Înnoit2. 6 (Pop; îls) Lucru de ~ Înnoire. 7 (Mol) Ghidușie. 8 (Mol) Petrecere. 9 Bazaconie. 10 (Trs) Om mic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZNOÁVĂ s. f. 1. (Popular) Vorbă fără rost, scornitură. Ia taci, mătușă, ce mai scornești iznoave! Om însurat ca dînsul? Lumea multe grăiește, da eu cred că-s minciuni. CONTEMPORANUL, VI 500. ♦ Invenție. Mare iznoavă-i și trinu (= trenul). Bun cap o mai avut cine l-o mai iscodit. MIRONESCU, S. A. 133. 2. (Învechit și arhaizant, în loc. adv.) De iznoavă = din nou, iarăși, de la capăt, încă o dată. Crainicii măriei-sale au făcut de iznoavă strigare de oaste. SADOVEANU, F. J. 572. Rîsetele și glumele încetară și toți se puseră de iznoavă pe lucru. MACEDONSKI, O. III 6. Cînd a ajuns acasă, și-a făcut de iznoavă socoteala, băbește, cum îl taie capul. VLAHUȚĂ, O. A. 356.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZNOÁVĂ ~e f.: De ~ de la început; din nou; iarăși. /<sl. izu nova
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iznoavă f. Mold. 1. lucru nou și neauzit, poznă: nu-l duce capul... la atâtea iznoave CR.; de iznoavă, din nou; 2. snoavă: să te strici de râs de iznoavele lui Ivan CR. [Slav. IZŬ NOVA, din nou, iarăși].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
iznoávă (oa dift.) f., pl. e (vsl. izŭ nova, din noŭ; bg. iznovo, sîrb. iznova și snova, rus. íznovo. V. znoavă, novac, noiță). Rar azĭ. Înoire, schimbare. Znoavă (noutate), poznă povestită. De iznoavă, din noŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iznavă sf vz iznoavă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iznou sn vz iznoavă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iznouă sf vz iznoavă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iznov sn vz iznoavă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iznoávă (pop.) s. f., g.-d. art. iznoávei; pl. iznoáve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iznoávă s. f., g.-d. art. iznoávei; pl. iznoáve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iznoavă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
iznoavă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IZNOÁVĂ s. v. glumă, snoavă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iznoavă s. v. GLUMĂ. SNOAVĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
iznoávă (iznoáve), s. f. – 1. Noutate. – 2. (Mold.) Glumă, banc. Sl. izŭ nova „din nou”. Cuvînt rar, se folosește mai ales în expresia iznoavă (var. de la iznov) „altă dată” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin; DAR). Probabil de aici snoavă, s. f. (glumă, banc), var. znoavă, și poate și snoabă (var. znoabă), s. f. (Banat, poznă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
iznoavă, iznoavesubstantiv feminin
- 1. Lucru nou. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: invenție noutate născocire scornitură
- Ia taci, mătușă, ce mai scornești iznoave! Om însurat ca dînsul? Lumea multe grăiește, da eu cred că-s minciuni. CONTEMPORANUL, VI 500. DLRLC
- Mare iznoavă-i și trinu (= trenul). Bun cap o mai avut cine l-o mai iscodit. MIRONESCU, S. A. 133. DLRLC
- De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: iarăși
- Crainicii măriei-sale au făcut de iznoavă strigare de oaste. SADOVEANU, F. J. 572. DLRLC
- Rîsetele și glumele încetară și toți se puseră de iznoavă pe lucru. MACEDONSKI, O. III 6. DLRLC
- Cînd a ajuns acasă, și-a făcut de iznoavă socoteala, băbește, cum îl taie capul. VLAHUȚĂ, O. A. 356. DLRLC
-
-
etimologie:
- izŭ nova „din nou” DEX '98 DEX '09