6 definitzii pentru iubit (s.n.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IUBÍT1 s. n. Iubire. V. iubi.

iubit1 sni [At: (a. 1682) ap. GCR I 254/23 / V: (pop) ~a sf / E: iubi] 14 Iubire (14). 5 (Inv) Pofta. 6 (Inv) Dorintza. 711 Iubire (711). 12 (Pop; ie) Ai face cuiva de ~ A face cuiva farmece de dragoste.

IUBÍT1 s. n. Faptul de a iubi; iubire. Tu sa finceput iubitul Cai faceam eu ispravitul. COSHBUC P. I 52. Lasa mindra iubitul. JARNÍKBIRSEANU D. 449.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Intrare: iubit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

iubitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a iubi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iubire
    • format_quote Tu sa finceput iubitul Cai faceam eu ispravitul. COSHBUC P. I 52. DLRLC
    • format_quote Lasa mindra iubitul. JARNÍKBIRSEANU D. 449. DLRLC
etimologie:
  • vezi iubi DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.