ispășenie sf [At: FILIMON, ap. TDRG / V: ~șan~ / Pl: ~ii / E: ispăși + -enie] 1-3 Ispașă (1-3). 4 Ispășire (2).

ISPĂȘÉNIE, ispășenii, s. f. (Învechit) Ispășire. Se puseră pe rugăciuni și ispășenie. FILIMON, la TDRG.

ispășénie f. Vechĭ. Ispășire. – La Flm. ispășánie, „ispașă”.

ispășanie sf vz ispășenie

ispășanie f. V. ispașă: ispășaniile de păduri FIL. [Slav. SŬPASENIĬE].

ispășénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. ispășénia (-ni-a), g.-d. art. ispășéniei; pl. ispășénii, art. ispășéniile (-ni-i-)

ispășénie s. f. (sil. -ni-e), art. ispășénia (sil. -ni-a), g.-d. art. ispășéniei; pl. ispășénii, art. ispășéniile (sil. -ni-i-)

ISPĂȘÉNIE s. v. ispășire.

ispășenie s. v. ISPĂȘIRE.

ispășaníe, ispășaníi, s.f. (înv.) v. ispașă.