iratzional ~a a [At: CULIANU A. 171 / P: ~tzio~ / Pl: ~i ~e / E: fr irrationnel lat irrationalis] 1 Care nu se conduce dupa gandirea logica. 2 Care este fara judecata. 3 (Mat; is) Numar ~ Numar real care nu se poate reprezenta printrun raport intre doua numere intregi. 45 (Mat; is) Ecuatzie (sau expresie) ~a Ecuatzie sau expresie care contzine atat puterile intregi cat shi puterile fractzionare ale elementelor ei. 6 (Grm) Care nu are ratziune de a fi din punct de vedere etimologic.

IRATZIONÁL A iratzionali e adj. 1. Care nu se conduce dupa gindirea logica contrar ratziunii; neratzional. ◊ (Substantivat) Artistul in societatea burgheza a fost impins sa se infunde in namolul tuturor curentelor care inaltzau in slava iratzionalul. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 8/1. 2. (Mat.; numai in expr.) Numar iratzional = numar care nu se poate reprezenta printrun raport intre doua numere intregi. Ecuatzie iratzionala = ecuatzie a carei necunoscuta intra sub un radical.

IRATZIONÁL A adj. Impotriva gandirii logice contrar logicii; neratzional. ♦ (Mat.) Numar iratzional = numar care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi; ecuatzie iratzionala = ecuatzie a carei necunoscuta intra sub un radical. [Pron. tzio. / cf. fr. irrationnel lat. irrationalis].

IRATZIONÁL A adj. 1. care este impotriva gandirii logice contrar ratziunii. 2. (mat.) numar ~ = numar real care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi; ecuatzie ~a = ecuatzie a carei necunoscuta intra sub un radical. (< fr. irrationnel lat. irrationalis)

IRATZIONÁL ~a (~i ~e) Care nu este ratzional; contrar logicii; ilogic. ◊ Numar ~ numar care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi. [Sil. tzio] /<lat. irrationalis fr. irrationnel

iratzional a. 1. contrar ratziunii: teorie iratzionala; 2. Gram. care n’are ratziune de a fi: vocala iratzionala.

*iratzionál a adj. (lat. irrationalis). Contrar ratziuniĭ: purtare iratzionala. Mat. Se zice despre cantitatzile care n’aŭ nicĭ o masura comuna cu unitatea k radacinile numerelor care nus patrate perfecte. Adv. In mod iratzional.

iratzionál (tzio) adj. m. pl. iratzionáli; f. iratzionála pl. iratzionále

iratzionál adj. m. ratzional

iratzional.

IRATZIONÁL adj. v. absurd ilogic nelogic neratzional stupid.

iratzional adj. v. ABSURD. ILOGIC. NELOGIC. NERATZIONAL. STUPID.

Iratzional ≠ ratzional

iratzionala valoare ~ valoare* rezultata din diviziunea (1) exceptzionala a duratelor* (triolet* cvintolet*) etc. Termenul a fost imprumutat din matematica pentru a defini raportul dintre divizorul obishnuit al masurilor* (2 cu multiplii sai pentru cele binare* 3 cu multiplii sai pentru cele ternare*) shi un divizor strain (5 7 9 etc.) aparut ocazional. Dar daca trioletele sextoletele* septoletele* etc. dau intradevar raporturi iratzionale (caci 2/3 4/6 4/7 nu pot fi exprimate prin fractzii zecimale finite) in cazul duoletelor* cvartoletelor* sau cvintoletelor termenul de „iratzional” e aplicat intrun mod arbitrar raporturile create (3/2 3/4 4/5) fiind matematic vorbind „ratzionale”.

IRATZIONÁL A (< fr. lat.) adj. 1. Care e dincolo de limitele ratziunii; care nu e conform ratziunii. ♦ Contrar ratziunii neratzional ilogic; care nu poate fi intzeles cu ajutorul ratziunii. 2. (MAT.) Numar i. = numar real care nu poate fi scris sub forma unui raport de numere intregi. (de ex 2^1/2). ◊ Expresie i. = expresie algebrica ce contzine radicali. Ex.: x^1/2 + y^1/2 x^1/2 y. ◊ Ecuatzie i. = ecuatzie in care necunoscuta se afla sub semnul radical. Ex.: x^1/2 + 2 = 3.