ipotek sf [At: PRAVILA (1814) 111/4 / V: (inv) h~ ~tichi / Pl: ~eci / E: fr hypothèque lat hypoteca ngr ὑποθήκη] Drept real pe baza caruia creditorul poate vinde bunul imobil primit in garantzie de la un debitor in cazul cand acesta nu ishi plateshte datoria la termen.

IPOTÉK ipoteci s. f. (In economia capitalista) Drept real care greveaza un imobil pentru a se garanta plata unei creantze; faptul de a ipoteca. Moshia mare shi bogata... lasata pe mina vechililor shi incarcata de ipoteci. C. PETRESCU I. I 11.

IPOTÉK s.f. Drept real care greveaza un imobil un teren etc. al carui proprietar la dat k garantzie creditorului sau; faptul de a ipoteca. [Cf. fr. hypothèque lat. hypoteca gr. hypoteke].

IPOTÉK s. f. mod de garantare cu bunuri imobiliare (cladiri terenuri etc.) a unui credit. (< fr. hypothèque lat. hypotheca gr. hypotheke)

IPOTÉK ~ci f. Garantzie acordata unui creditor prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar (egal in valoare cu un imprumut) care apartzine debitorului. /<fr. hypothéque lat. hypoteca

ipoteca f. drept dat creditorului pe un imobil al debitorului sau.

*ipoték f. pl. ĭ (vgr. ῾ypothéke depozit amanet d. ῾ypotithemi pun dedesupt; lat. hypothék. V. teaca). Jur. Amanetarea unuĭ imobil drept dat creditoruluĭ asupra unuĭ imobil al debitoruluĭ luĭ shi care nu se perde daca debitoru vinde orĭ lasa altuĭa acest imobil.

ipotichi sf vz ipoteca

amanet n. 1. obiect depus k garantzie: shia pus casa amanet; 2. persoana lasata drept garantzie: ishi detera copii amanet unul altuia BALC. [Turc. AMANET: k termen juridic amanet a cautat sa inlocueasca pe zalog ce figureaza in vechea legislatziune shi la randul sau incepe sa fie inlocuit de neologismul ipoteca].

ipoték s. f. g.d. art. ipotécii; pl. ipotéci

ipoték s. f. g.d. art. ipotécii; pl. ipotéci

ipoteca

ipoteca ci.

!amanet s. n. (obiecte) pl. amanete

IPOTÉK s. (JUR.) (pop.) zalog. (Are o ~ pe casa.)

IPOTEK s. (JUR.) (pop.) zalog. (Are o ~ pe casa.)

ipoték (ipotéci) s. f. Drept pe baza caruia creditorul poate vinde bunul imobil primit in garantzie. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX) shi apoi din fr. hypothèque. Der. (h)ipoteca vb. (a pune ipoteca); (h)ipotecar adj. (care are drept de ipoteca).