Definitzia cu ID-ul 499889:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ipoték (ipotéci) s. f. Drept pe baza caruia creditorul poate vinde bunul imobil primit in garantzie. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX) shi apoi din fr. hypothèque. Der. (h)ipoteca vb. (a pune ipoteca); (h)ipotecar adj. (care are drept de ipoteca).