INVOLÚȚIE, involuții, s. f. 1. Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism. ♦ P. gener. Proces de transformare regresivă, de regres. 2. Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ ce a suferit o mărire de volum la dimensiunile, poziția și consistența normale. – Din fr. involution, lat. involutio, -onis.

involuție sf [At: PARHON, B. 52 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr invohition, lat involutio, -onis] 1 (Blg) Modificare regresivă a unui organ sau organism Si: involuare (1). 2 (Pgn) Proces de transformare regresivă Si: involuare (2). 3 Întoarcere în timp Si: involuare (3). 4 Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ, care a suferit o mărire de volum, la dimensiunile, poziția și consistența normală Si: involuare (4). 5 (Ccr) Situație a unui organ întors la dimensiunea sa normală Si: involuare (5). 6 (Mat) Transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși. 7 (Mat) Omografie reciprocă. 8 (Flz) Trecere de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 9 (Glg) Ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice, care apar sub influența acțiunii înghețului. corectată

INVOLÚȚIE, involuții, s. f. 1. Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism. ♦ P. gener. Proces de transformare regresivă, de regres. 2. Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ ce a suferit o mărire de volum la dimensiunile, poziția și consistența normală. – Din fr. involution, lat. involutio, -onis.

INVOLÚȚIE, involuții, s. f. Transformarea regresivă a unui organ sau a organismului; revenire a unui organ sau a organismului la starea normală, după ce se dezvoltase anormal în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale.

INVOLÚȚIE s.f. 1. Transformare regresivă a unui organ sau organism. ♦ Revenire a unui organism la starea lui normală; situația unui organ întors înăuntru. 3. (Mat.) Transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși; omografie reciprocă. 4. (Fil.) Trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. (Geol.) Ondulație a unor strate subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. [Gen. -iei, var. involuțiune s.f. / cf. fr. involution, lat. involutio].

INVOLÚȚIE s. f. 1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale. 3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. (< fr. involution, lat. involutio)

INVOLÚȚIE ~i f. 1) Modificare regresivă; trecere la o treaptă inferioară. 2) Proces de revenire a unui organ mărit anterior (din cauza unei boli) la starea normală. [G.-D. involuției; Sil. -ți-e] /<fr. involution, lat. involutio, ~onis

involuțiune sf vz involuție

INVOLUȚIÚNE s.f. v. involuție.

involúție (-ți-e) s. f., art. involúția (-ți-a), g.-d. art. involúției; pl. involúții, art. involúțiile (-ți-i-)

involúție s. f. (sil. -ți-e), art. involúția (sil. -ți-a), g.-d. art. involúției; pl. involúții, art. involúțiile (sil. -ți-i-)

INVOLÚȚIE s. v. regres.

INVOLUȚIE s. regres. (Proces de ~.)

Involuție ≠ evoluție