7 definitzii pentru invartit (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INVARTÍT1 s. n. Faptul de a (se) invarti; invartire. V. invarti.
INVARTÍT1 s. n. Faptul de a (se) invarti; invartire. V. invarti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
invartit1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: invarti] 17 Invartire (17). 8 Conducere. 914 Invartire (914). 15 (SHfg) Depanare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
invartít2 s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
invartít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
INVARTÍT s. 1. v. rotatzie. 2. v. rasucire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INVIRTIT s. 1. intoarcere invirteala invirtire invirtitura rasucire rotatzie rotire rotit (pop.) rotitura rotocol. (Un ~ de 360 de grade.) 2. (COR.; art.) maruntzelul (art.) (reg.) rusasca (art.). (~ este un dans popular cu invirtituri.) 3. invirtire rasuceala rasucire rasucit rasucitura suceala sucire sucit sucitura.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
invartitul v. manantzalul.
- sursa: DTM (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
invartitsubstantiv neutru
etimologie:
- invarti DEX '09 DEX '98