INUNDÁȚIE, inundații, s. f. Faptul de a inunda; acoperire a unei porțiuni de uscat cu o mare cantitate de apă (provenită din revărsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa râurilor sau a fluviilor revărsată peste maluri, din cauza creșterii debitului de apă în urma topirii bruște a zăpezilor sau a abundenței ploilor. – Din fr. inondation, lat. inundatio.

inundație sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 11 / V: (înv) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr inondation, lat inundatio, -onis] 1 Acoperire a unei porțiuni de uscat cu o mare cantitate de apă, provenită din ploi, revărsarea apelor etc. 2 (Ccr) Cantitate mare din apa râurilor sau a fluviilor, revărsată peste maluri, ca urmare a creșterii debitului, cauzată de abundența ploilor sau de topirea bruscă a zăpezilor Cf potop, puhoi. 3 (Pex; fig) Invazie de ființe sau de lucruri. 4 (Med) Pătrundere de lichid într-un tub sau organ cavitar.

INUNDÁȚIE, inundații, s. f. Faptul de a inunda; acoperire a unei porțiuni de uscat cu o mare cantitate de apă (provenită din revărsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa râurilor sau a fluviilor revărsată peste maluri, datorită creșterii debitului de apă în urma topirii bruște a zăpezilor sau a abundenței ploilor. – Din fr. inondation, lat. inundatio.

INUNDÁȚIE, inundații, s. f. Acoperire a unei porțiuni de uscat cu o mare cantitate de apă (provenită din ploi sau din revărsări de ape). Cel mai mare avantaj este că au scăpat de inundațiile la care minele erau supuse înainte. BOLINTINEANU, O. 433. ♦ Cantitate mare de apă revărsată care acoperă o porțiune de uscat.

INUNDÁȚIE s.f. 1. Acoperire, înecare a unei întinderi de pământ cu apă (provenită din ploi, din revărsarea apelor etc.). ♦ Apele revărsate ale unui râu, ale unui fluviu etc. 2. (Med.) Pătrundere de lichid într-un tub sau organ cavitar. [Gen. -iei, var. inundațiune s.f. / cf. lat. inundatio, fr. inondation].

INUNDÁȚIE s. f. 1. acoperire a unei întinderi de pământ cu apă provenită din ploi, din revărsarea apelor etc. ◊ apele revărsate ale unui curs de apă. 2. (med.) pătrundere de lichid într-un tub sau organ cavitar. (< lat. inundatio, fr. inondation)

INUNDÁȚIE ~i f. 1) Acoperire a unei întinderi de pământ cu o mare cantitate de apă (provenită din ploi abundente, din revărsarea râurilor etc.). 2) Cantitate mare de apă care inundă un teren. [G.-D. inundației] /<fr. inondation, lat. inondatio, ~onis

inundațiune sf vz inundație

INUNDAȚIÚNE s.f. v. inundație.

inundați(un)e f. 1. revărsarea apelor unui fluviu, lac, etc.; 2. fig. mare mulțime sau cantitate ce dă năvală.

*inundațiúne f. (lat. in-undátio, -ónis). Revărsarea apelor (unuĭ fluviŭ ș. a.), năboĭ, undă. Fig. Năpădire, invaziune. – Și -áție.

!inundáție (i-nun-,-ți-e/in-un-) s. f., art. inundáția (-ți-a), g.-d. art. inundáției; pl. inundáții, art. inundáțiile (-ți-i-)

inundáție s. f. (sil. -ți-e; mf. in-), art. inundáția (sil. -ți-a), g.-d. art. inundáției; pl. inundáții, art. inundáțiile (sil. -ți-i-)

inundație

INUNDÁȚIE s. inundare, înec, potop, revărsare, (pop.) potopenie, (înv.) revărsătură, undătură. (S-a produs o mare ~.)

INUNDAȚIE s. inundare, înec, potop, revărsare, (pop.) potopenie, (înv.) revărsătură, undătură. (S-a produs o mare ~.)

inundație, inundații s. f. (intl.) loc unde se află sau unde apare un polițist; zonă primejdioasă pentru un infractor.