intzarca [At: DOSOFTEI ap. TDRG / V: ~tzer~ / Pzi: intzarc shi (inv) intzarc / E: in + tzarc] 1 vt A inceta alaptarea copiilor sau a puilor de mamifere dezvatzandui astfel de supt. 2 vt (Pop; ie) Unde (shi)a ~t dracul copiii Foarte departe. 3 vt (Iae) Dincolo de limitele lumii cunoscute. 4 vr (Inv) A refuza sa fie alaptat. 5 vt (Pop; ie) La ~t dracul Se spune despre un om foarte shiret. 6 vt (Reg) A mulge oile. 7 vi (D. mamifere) A nu mai avea lapte. 89 vtr (Fig) A (se) lipsi de un lucru bun a (se) priva de ceva placut. 10 vt (Fig; fam) A dezobishnui a dezvatza pe cineva de ceva. 11 vt (Fig; ie) A ~t Balaia Cineva nu va mai primi un lucru bun shi nemeritat.

INTZARCÁ intzárc vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la copii sau la puii de mamifere) A opri definitiv de a mai suge lapte a dezvatza de supt. Ar fi bine sa lashi copilul aci barem panal vantzarca imparateasa. RETEGANUL. P. I 32. ◊ Refl. pas. Astazi se intzarca mieii shi oile se baga in lapte. EMINESCU N. 142. Dupa maximum trei luni [mieii] se intzarca shi de aici incolo se numesc cirlani. SHEZ. VII 192. ◊ Expr. Unde shia intzarcat dracul copiii v. drac. A fi intzarcat de dracu (sau de Scaraotzchi) se spune despre un om foarte shiret. Mare hitru mai eshti!... Sa juri k teo intzarcat Scaraotzchi. ALECSANDRI T. 242. 2. Intranz. (Despre mamifere) A nu mai avea lapte a pierde laptele. Vaca a intzarcat. ◊ Expr. (Popular shi familiar) A intzarcat balaia v. balai. 3. Tranz. Fig. (Familiar) A nu mai pune cuiva la dispozitzie un lucru cu care a fost obishnuit; a dezobishnui a dezvatza (pe cineva) de ceva. Dupa un timp coana Liza ia oferit tzatzei Niculina numai cafea. Mai tirziu a intzarcato cu totul. PAS Z. I 85. ◊ Refl. pas. Se va intzarca in shcoala de toate prostiile. VORNIC P. 225.

A INTZARCÁ intzárc 1. tranz. 1) (sugaci) A opri definitiv de la supt. ◊ Unde shia ~t dracul copiii a) unde nimeni nu shtie; b) undeva foarte departe. 2) fig. A face sa se lase de o deprindere (rea); a dezvatza; a dezobishnui. 2. intranz. (despre femelele mamifere) A nu mai da lapte; a nu se mai mulge. /in + tzarc

intzarcà v. 1. a desvatza de tzatza: a intzarca un miel un copil; 2. fig. a lipsi a priva de ceva; s’o mai intzarce cu petrecerile. [Metafora luata din graiul ciobanesc: lit. a pune vitele in tzarc spre a le despartzi sa nu mai suga].

intzerca v vz intzarca

intzárc a tzarca v. tr. (d. tzarc). Dezvatz de tzitza: a intzarca un mel un copil. Fig. Am intzarcat hotziile leam suprimat (Amintirile Col. Salomon Valenĭ 1910 18). V. intr. Nu maĭ daŭ lapte vorbind de mame: vaca a intzarcat. Fig. Incetez cu sfirshesc cu: ĭa maĭ intzarco cu betzia! A intzarcat Balaĭa (numele vaciĭ) s’a sfirshit cu cutare chilipir! Unde shĭa intzarcat dracu copiiĭ foarte departe.

intzarcá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. intzárc 2 sg. intzárci 3 intzárca 1 pl. intzarcắm; conj. prez. 3 sa intzárce

intzarcá vb. ind. prez. 1 sg. intzárc 2 sg. intzárci 3 sg. shi pl. intzárca; conj. prez. 3 sg. shi pl. intzárce

intzarca (ind. prez. 1 sg. intzarc)

intzerc tzearca 3 tzerce 3 conj. tzercat prt.

INTZARCÁ vb. (inv. shi reg.) a intiri. (A ~ un copil.)

INTZARCÁ vb. v. debarasa descotorosi dezbara dezobishnui dezvatza lasa scapa.

INTZARCA vb. (inv. shi reg.) a intiri. (A ~ un copil.)

intzarca vb. v. DEBARASA. DESCOTOROSI. DEZBARA. DEZOBISHNUI. DEZVATZA. LASA. SCAPA.

A intzarca ≠ a alapta a mulge

intzarcá intzarc vb. tranz. 1. A intrerupe alaptatul natural. 2. A dezobishnui pe cineva de un narav. Din in + tzarc (Scriban DEX MDA).

a intzarcat balaia! expr. gata! sa terminat!; nu mai sunt resurse!

unde a dus mutu’ iapa / shia intzarcat dracul copiii / shia pierdut dracul potcoavele expr. la mare departare foarte departe; la capatul pamantului.