întregire sf [At: DA ms / V: ~egare / Pl: ~ri / E: întregi] 1 Completare. 2 Redevenire deplin. 3 Recâștigare a unității. 4 Compunere din nou Si: refacere. 5 (Înv) Însănătoșire. 6 (Pex) Îngrășare. 7 (Nob) Integare.

ÎNTREGÍRE, întregiri, s. f. Acțiunea de a întregi; completare. Întregirea unei sume.

întregi [At: PSALT. 122/10 / V: (cscj) ~ega / Pzi: ~egesc / E: întreg] 1-2 vtr A (se) face complet Si: a (se) completa. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni deplin. 5-6 vtr (A face să-și recapete sau) a-și recăpăta unitatea. 7 vt A compune din nou Si: a reface. 8 vr (Înv) A se însănătoși. 9 vr (Pex) A se îngrășa. 10 vr (Nob) A se integra.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. A face întreg, deplin; a completa. Și eu însumi voi veni într-o zi aci, sub turnul de veghe seculară, să întregesc și să cîștig această înțelepciune. GALACTION, O. I 218.

A ÎNTREGÍ ~ésc tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg

întregì v. a face întreg, a completa.

întregésc v. tr. Fac întreg, completez.

întregíre s. f., g.-d. art. întregírii; pl. întregíri

întregíre s. f., g.-d. art. întregírii; pl. întregíri

întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 să întregeáscă

întregí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întregeáscă

ÎNTREGÍRE s. 1. v. completare. 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. v. reconstituire.

ÎNTREGIRE s. 1. completare, împlinire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei pînă la...) 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. recompunere, reconstituire, refacere, (rar) reconstituție. (~ părților unui animal fosil.)

ÎNTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.

ÎNTREGI vb. 1. a completa, a împlini, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...) 2. a recompune, a reconstitui, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)