optziuni
  • info

13 definitzii pentru intemeietor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INTEMEIETÓR OÁRE intemeietori oare s. m. shi f. Persoana care a intemeiat ceva; fondator ctitor. [Pr.: meie] Intemeia + suf. ator.

INTEMEIETÓR OÁRE intemeietori oare s. m. shi f. Persoana care a intemeiat ceva; fondator ctitor. [Pr.: meie] Intemeia + suf. ator.

intemeietor ~oare smf a [At: E. VACARESCU IST. 147 / V: ~itor / Pl: ~i ~oare / E: intemeia + itor] 12 (Persoana) care a intemeiat (1) ceva Si: ctitor fondator (inv) intemeliitor (12).

INTEMEIETÓR OÁRE intemeietori oare s. m. shi f. Persoana care a intemeiat ceva; fondator. Chilia ieshise cam dupa masura marunta a harnicului ei intemeietor. HOGASH M. N. 136. Lui Mircea dar se da mai cu seama cinstea de intemeietorul armatei romineshti. BALCESCU O. I l2.

INTEMEIETÓR ~i m. Persoana care a intemeiat ceva; fondator. /a intemeia + suf. ~tor

intemeietor m. cel ce intemeiaza.

intemeĭetór oáre adj. shi s. Care intemeĭaza.

intemeitor ~oare smf a vz intemeietor

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

intemeietór s. m. pl. intemeietóri

intemeietór s. m. (sil. meie) pl. intemeietóri

intemeietor

intemeiez meiaza 3 meieze 3 conj. meiat prt. meind ger. meiere inf. s. meietor adj. v.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INTEMEIETÓR s. 1. v. fondator. 2. creator fauritor fondator (inv.) tocmitor. (~ de shcoala.)

INTEMEIETOR s. 1. ctitor fondator (inv.) ashezator (inv. fig.) urzitor. (~ al unui ashezamint.) 2. creator fauritor fondator (inv.) tocmitor. (~ de shcoala.)

Intrare: intemeietor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intemeietor
  • ‑ntemeietor
  • intemeietorul
  • intemeietoru‑
  • ‑ntemeietorul
  • ‑ntemeietoru‑
plural
  • intemeietori
  • ‑ntemeietori
  • intemeietorii
  • ‑ntemeietorii
genitiv-dativ singular
  • intemeietor
  • ‑ntemeietor
  • intemeietorului
  • ‑ntemeietorului
plural
  • intemeietori
  • ‑ntemeietori
  • intemeietorilor
  • ‑ntemeietorilor
vocativ singular
  • intemeietorule
  • ‑ntemeietorule
plural
  • intemeietorilor
  • ‑ntemeietorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

intemeietor, intemeietorisubstantiv masculin
intemeietoare, intemeietoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoana care a intemeiat ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ctitor fondator
    • format_quote Chilia ieshise cam dupa masura marunta a harnicului ei intemeietor. HOGASH M. N. 136. DLRLC
    • format_quote Lui Mircea dar se da mai cu seama cinstea de intemeietorul armatei romineshti. BALCESCU O. I l2. DLRLC
etimologie:
  • Intemeia + sufix ator. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.