optziuni
  • info

14 definitzii pentru ctitor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CTÍTOR A ctitori e s. m. shi f. Persoana care ctitoreshte o biserica sau o manastire; p. ext. fondator al unei institutzii asociatzii etc. Din sl. ktitorŭ.

ctitor ~a smf [At: (a. 1610) GCR I 44 / V: (inv) ti~ ~tur / Pl: ~ri ~re / E: vsl ктиторъ] 1 Persoana care suporta sau contribuie in parte la cheltuielile pentru ridicarea shi inzestrarea cu odoare a unei biserici sau manastiri Si: fundator. 2 (Trs; Mun; imp) Epitrop. 3 (Trs; if titor) Tutore. 4 (Reg; if titor) Ziua urmatoare celei onomastice. 5 (Pex) Fondator al unei asociatzii institutzii etc.

CTÍTOR A ctitori e s. m. shi f. Persoana care suporta in total sau in parte cheltuielile pentru ridicarea shi inzestrarea unei biserici sau a unei manastiri; p. ext. fondator al unei institutzii asociatzii etc. Din sl. ktitorŭ.

CTÍTOR A ctitori e s. m. shi f. Persoana care suporta (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea shi inzestrarea unei biserici sau manastiri; fondator de biserici sau de manastiri; p. ext. intemeietor al unei institutzii organizatzii asociatzii etc. Ctitori de ashezaminte. EMINESCU O. I 150. Radu Racovitza vellogofat cu a ha sotzie Maria ctitori. NEGRUZZI S. I 314. Varianta: (regional) títor a (SLAVICI N. I 49) s. m. shi f.

CTÍTOR ~i m. 1) Persoana care suporta cheltuielile pentru ridicarea unui locash sfant. 2) fig. Fondator al unei institutzii asociatzii. /<sl. ktitoru

ctitor m. 1. intemeietor de locashe sfinte; 2. epitrop de biserica. [Gr. mod.].

ctítor m. (vsl. rus. ktitorŭ d. mgr. ktitor d. ktizo fundez). Vechĭ. Fundator intemeĭetor. Munt. Trans. Epitrop de biserica.

titor sm vz ctitor

TÍTOR s. m. v. ctitor.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ctítor s. m. pl. ctítori

ctítor s. m. pl. ctítori

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CTÍTOR s. v. fondator.

CTITOR s. fondator intemeietor (inv.) ashezator (inv. fig.) urzitor. (~ al unui ashezamint.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ctítor (ctítori) s. m. Fondator persoana care construieshte shi inzestreaza o biserica. 2. Fondator organizator. 3. (Trans. shi Munt.) Econom curator al unei biserici. 4. (Trans. inv.) Tutore. Gr. ϰτίτωρ in parte prin intermediul sl. ktitorĭ cf. Vasmer Gr. 65 shi 85. Der. ctitora s. f. (fondatoare); ctitori vb. (a funda); ctitorie s. f. (fondare); ctitoricesc adj. (de fondare); ctitornicie s. f. (fundatzie; pisanie).

Intrare: ctitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ctitor
  • ctitorul
  • ctitoru‑
plural
  • ctitori
  • ctitorii
genitiv-dativ singular
  • ctitor
  • ctitorului
plural
  • ctitori
  • ctitorilor
vocativ singular
  • ctitorule
  • ctitore
plural
  • ctitorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titor
  • titorul
plural
  • titori
  • titorii
genitiv-dativ singular
  • titor
  • titorului
plural
  • titori
  • titorilor
vocativ singular
  • titorule
  • titore
plural
  • titorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ctitor, ctitorisubstantiv masculin
ctitora, ctitoresubstantiv feminin

  • 1. Persoana care ctitoreshte o biserica sau o manastire. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ctitori de ashezaminte. EMINESCU O. I 150. DLRLC
    • format_quote Radu Racovitza vellogofat cu a lui sotzie Maria ctitori. NEGRUZZI S. I 314. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.