insipid ~a a [At: HASDEU I. C. 118 / Pl: ~izi ~e / E: lat insipidus fr insipide ger Insipid] 1 (D. corpuri chimice substantze etc.) Fara gust. 2 (D. alimente) Fad. 3 (Fig) Fara spirit. 4 (Fig) Fara haz Si: anost.

INSIPÍD A insipizi de adj. 1. (Despre corpuri chimice substantze alimente) Fara gust; fad searbad. Sint totushi unele substantze care cu toate k se gasesc in stare lichida nu au gust sint insipide. ANATOMIA 236. 2. Fig. Lipsit de bun gust fara spirit searbad fad. O revista care prietenii politici ai minishtrilor shi ai prefectzilor o fac sa apara o data sau de doua ori pe an cu articole agramate shi insipide. BOGZA A. I. 538. Mizgaleshteo coala cu prozai insipida. ANGHELIOSIF C. M. I 106.

INSIPÍD A adj. 1. Lipsit de gust; searbad fad. 2. (Fig.) Anost fara spirit nesarat. [< fr. insipide it. insipido cf. lat. insipidus < in ne sapidus savuros].

INSIPÍD A adj. 1. lipsit de gust; searbad fad. 2. (fig.) anost fara spirit nesarat. (< fr. insipide lat. insipidus)

INSIPÍD ~da (~zi ~de) 1) Care nu are nici un gust; fara gust; fad; searbad. 2) fig. Care este lipsit de interes; fara spirit; anost. /<fr. insipide lat. insipidus

insipid a. 1. anost; 2. fig. searbad: carte insipida.

*insípid a adj. (lat. insipidus d. in ne shi sápidus sapid). Fara gust: apa e insipida. Fig. Fara gust urit: gluma insipida stil insipid. Fara haz plicticos: om insipid. Adv. In mod insipid. Maĭ des dar maĭ raŭ insipíd (dupa fr.).

insipíd adj. m. pl. insipízi; f. insipída pl. insipíde

insipíd adj. m. pl. insipízi; f. sg. insipída pl. insipíde

INSIPÍD adj. dulceag fad searbad (rar) spelb (Transilv.) lihod (Bucov.) lanced. (O mancare ~.)

INSIPÍD adj. v. anost neinteresant plicticos plictisitor.

INSIPID adj. dulceag fad searbad (rar) spelb (Transilv.) lihod (Bucov.) linced. (O mincare ~.)

insipid adj. v. ANOST. NEINTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR.