INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat sau sculptat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: inscripțiúne s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.

inscripție sf [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 303/3 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat inscriptio, -onis, fr inscription] 1 Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2 (Rar) Înscriere. 3 (Jur; îs) ~ ipotecară Menționare a unei ipoteci în registre speciale.

INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: (înv.) inscripțiúne s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.

INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, care conține un nume, un amănunt, o dată, relatarea unui eveniment etc. Moneta era de aur, pe o parte avea inscripția Gloria, pe cealaltă parte Constantin. GALACTION, O. I 123. Pe placa de marmură, frumos șlefuită, era... următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138. Inscripțiile romane sînt singurul izvor istoric ce avem pentru petrecerea coloniilor romane în Dacia, în veacurile cele dintîi ale strămutării lor. BĂLCESCU, O. I 65. 2. (Neobișnuit) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. Platamonu... a profitat că fiul său trebuie să se prezinte să-și facă inscripțiile la Universitate, și l-a însoțit. REBREANU, R. I 189. – Variantă: (învechit) inscripțiúne (pronunțat -ți-u-) (GHICA, S. 162) s. f.

INSCRÍPȚIE s.f. 1. Text scurt gravat pe o piatră, pe o monedă etc. pentru a consacra un fapt oarecare. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare. [Pron. -ți-e-, var. inscripțiune s.f. / cf. fr. inscription, lat. inscriptio].

INSCRÍPȚIE s. f. text gravat sau sculptat pe o piatră, pe o monedă etc. (< fr. inscription, lat. inscriptio)

INSCRÍPȚIE ~i f. Text scurt, gravat sau scris pe un obiect, pentru a păstra o amintire, a consemna o dată sau a indica destinația. [G.-D. inscripției; Sil. in-scrip-ți-e] /<fr. inscription, lat. inscriptio, ~onis^[1]

inscripțiune sf vz inscripție

INSCRIPȚIÚNE s.f. v. inscripție.

inscripți(un)e f. 1. caractere scrise pe un monument, pe o monedă sau medalie; 2. înscrierea studenților în registrul unei Facultăți.

*inscripțiúne f. (lat. in-scríptio, -ónis, d. in-scribere, a înscrie, a scrie pe). Acțiunea de a înscrie, înscriere. Cuvinte, fraze scrise pe un monument, o medalie ș. a.: epigrafia e știința inscripțiunilor. – Și -ípție.

inscrípție (text gravat) (-ți-e) s. f., art. inscrípția (-ți-a), g.-d. art. inscrípției; pl. inscrípții, art. inscrípțiile (-ți-i-)

inscrípție s. f. (sil. -ți-e), art. inscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. inscrípției; pl. inscrípții, art. inscrípțiile (sil. -ți-i-)^[1]

inscripție

*inscripțiúne (înscriere, înregistrare) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. inscripțiúnii; pl. inscripțiúni

INSCRÍPȚIE s. (înv. și reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.)^[1]

INSCRÍPȚIE s. v. înmatriculare, înregistrare, înscriere.^[1]

INSCRIPȚIE s. (înv. și reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.)

inscripție s. v. ÎNMATRICULARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE.