innegurat ~a a [At: DOSOFTEI V. S. 168/2 / S shi: (inv) ine~ / Pl: ~atzi ~e / E: innegura] 1 (D. cer) Acoperit cu negura ceatza etc. 2 (Fig; d. oameni) Posomorat. 3 (D. privire) Impaienjenit.

INNEGURÁT A inneguratzi te adj. 1. Acoperit de negura sau de ceatza. In albastreala innegurata a cerului se pierdeau culmile paduroase. ODOBESCU S. III 195. 2. Fig. (Despre persoane fatza sau privirea lor) Intunecat posomorit. Citziva boieri cu privirile innegurate patrunsera pina la Tomsha. SADOVEANU O. VII 18. Numai singur el Sa mi se prefaca K nui suparat Nui innegurat. COSHBUC P. II 152. Varianta: negurát a (NEGRUZZI S. II 21) adj.

innegura [At: NEGRUZZI S. I 110 / S shi: (inv) ine~ / Pzi: ~rez / E: in + negura] 12 vtr (D. cer) A (se) acoperi cu negura cu ceatza. 34 vr (Fig; d. oameni) A capata o expresie trista Si: a se intuneca. 56 vtr (D. privire) A (se) impaienjeni.

INNEGURÁ innegurez vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu negura cu ceatza. Aburii inaltzinduse de pe apa incepeau a innegura orizontele amurgit. ODOBESCU S. III 96. ◊ Fig. Singurul nor care innegura asta viatza lina fu peste doi ani... moartea bunicai. NEGRUZZI S. I 110. ◊ Refl. Soarele cade roshu marit printre nori dincolo de dealul care sa innegurat k o umbra. CAMIL PETRESCU O. I 296. (Fig.) In inserarea fumurie Sennegureaza orice amanunte. CAMIL PETRESCU V. 24. 2. Refl. Fig. (Despre persoane fatza sau privirea lor) A capata o expresie trista a se intuneca. Ochii caprii ai lui Tudor se innegurara. SADOVEANU O. VII 66. ◊ Tranz. Dinspre fluviu se arata o mashina... ochii se intoarsera intracolo urmarindo shi k un semn rau innegura obrazurile. CAMILAR N. I 258. Taci maicutza me Nu mannegura K teoi blastama. SHEZ. II 83. ♦ (Despre ochi sau privire) A se tulbura a se impaienjeni. I se innegura privirea dar pe urma vazu limpede. SADOVEANU O. VII 54.

NEGURÁT A adj. v. innegurat.

A INNEGURÁ ~éz 1. tranz. A face sa se innegureze. 2. intranz. A aparea negura. /in + negura

A SE INNEGURÁ ma ~éz intranz. 1) A fi invaluit de negura. 2) A aparea negura. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se intrista; a se mahni; a se innora; a se posomori; a se mohori. 4) fig. (despre vedere minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se incetzosha; a se tulbura; a se intuneca. /in + negura

innegurà v. a acoperi cu negura.

ineguréz v. tr. Acoper cu negura. V. refl. Ma acoper cu negura: muntziĭ s’aŭ inegurat. Fig. Ma posomorasc. Se zice shi se scrie shi innegurez. V. cetzat.

innegurá (a ~) vb. ind. prez. 3 innegureáza

innegurá vb. ind. prez. 3 sg. innegureáza

INNEGURÁT adj. 1. v. innorat. 2. v. cetzos. 3. v. impaienjenit.

INNEGURÁT adj. v. intristat mahnit posomorat trist.

INNEGURAT adj. 1. inchis innorat intunecat intunecos mohorit neguros noros piclos plumbuit plumburiu posomorit urit (inv.) ponegrit. (Cer ~.) 2. cetzos incetzoshat nebulos neguros piclos (rar) neguratic neguriu. (Vreme ~.) 3. impaienjenit incetzoshat paienjenit tulbure. (Ochii i erau ~; privire ~.)

innegurat adj. v. INTRISTAT. MIHNIT. POSOMORIT. TRIST.

INNEGURÁ vb. 1. v. innora. 2. a se incetzosha. (Vremea sa ~.) 3. v. impaienjeni.

INNEGURÁ vb. v. intrista mahni posomori.

INNEGURA vb. 1. a se inchide a se innora a se intuneca a se mohori a se posomori. (Cerul sa ~.) 2. a se incetzosha. (Vremea sa ~.) 3. a (se) impaienjeni a (se) incetzosha a (se) paienjeni a (se) tulbura a (se) voala (reg.) a (se) pupaza. (Privirea vederea i sa ~.)

innegura vb. v. INTRISTA. MIHNI. POSOMORI.

A (se) innegura ≠ a (se) insenina a (se) inveseli a se invoiosha a se lumina