indoi [At: COD. VOR. 97/7 / V: (inv; cscj) ~ia ~duia / Pzi: ~esc indoi / E: in + doi] 1 vt A dubla. 2 vt (Pex) A inmultzi de un anumit numar de ori. 3 vt A impaturi in doua o stofa o hartie un material etc. Si: (reg) a indoriga (1). 4 vt (Pex) A strange ceva de mai multe ori punand marginile una peste alta. 56 vtr (A face sa devina sau) a deveni curb Si: a (se) apleca a (se) inclina a (se) incovoia. 7 vr (D. oameni) A se garbovi. 8 vr A nu avea incredere in cineva sau in ceva. 9 vt (Pgn) A se dubla. 1011 vtr (Pex) A (se) mari. 12 vt (Udp „cu”) A amesteca in partzi egale un lichid cu altul Si: a subtzia. 1314 vtr A (se) intari. 15 vr A fi nesigur de opiniile sale. 16 vr (Inv) A se teme. 17 vr (Inv) A se opune.

INDOÍ (I) indói (IIIII) indoiesc vb. IV. I. Tranz. 1. (Cu privire la materii textile stofe hirtie etc.) A curba pentru a forma o muchie cu un unghi foarte mic; a impaturi. Indoaie scrisoarea. ▭ Sfoaran noua candoia. TEODORESCU P. P. 540. 2. (Cu privire la obiecte elastice) A incovoia a inclina a apleca. V. mladia. Teiul vechi un ram intinsa Ea sa poata sal indoaie. EMINESCU O. I 122. Lua stejarul cit de gros il indoia cu miinile. NEGRUZZI S. I 245. ◊ Refl. Se indoiau scindurile de atita greutate. GALAN Z. R. 58. Surd vuia prin codri vintul brazii Sendoiau de vint. COSHBUC P. I 121. Bita... nu sandoaie. SHEZ. IV 130. ◊ Fig. Prahova... se indoaie shi shuiera k un sharpe formidabil sub rotzile vagoanelor. VLAHUTZA O. A. III 32. ♦ Refl. (Despre persoane adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de» «din») A se apleca a se girbovi. Caii pornira atit de brusc k baietzandrul de linga vizitiu se indoi de spate. REBREANU R. I 69. Ceo fi avut in glas de sa indoit trupul Rusandei? SHi ce era dincolo de glas de sa pomenit fata cu ochii umezitzi? POPA V. 51. Se indoaie de shele cam cu greu. CREANGA P. 24. ◊ Tranz. (Rar) Inalt odata greutatea anilor la indoit sub povara lor. HOGASH DR. II 113. II. Tranz. 1. A mari de doua ori cantitatea unor lucruri sau intensitatea unei fortze; a dubla; p. ext. a inmultzi a mari. Iubeam pe unchiul meu caremi indoise averea? DELAVRANCEA H. T. 56. De tzie frica coi scapa zovorashtetzi portzile SHindoieshtetzi strejile. TEODORESCU P. P. 535. ◊ Refl. Simt indoinduse suferintza mea. NEGRUZZI S. I 208. 2. (Cu privire la lichide) A amesteca (pe jumatate) cu alt lichid a adauga inca pe atita a subtzia. A indoit vinul cu apa. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa a avea indoiala a sta la indoiala a nui veni sa creada a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). Sa shtii k sau intzeles... se indoia in sine baiatul. SADOVEANU M. C. 24. O nu! Nui drept sa tendoieshti! COSHBUC P. I 192. Nici te mai indoi despre asta cumnata Smaranda. CREANGA A. 56. Ce socotzi Bogdane... izbindivom oare? Sa nu te indoieshti mariata! NEGRUZZI S. I 138.

A INDO͹ ~iésc tranz. 1) A mari de doua ori; a face sa fie de doua ori mai mare; a dubla. 2) (lichide) A amesteca in doua (cu altceva). /in + doi

A SE INDO͹ ma ~iésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de neincredere; a manifesta nehotarare; a fi nesigur. /in + doi

indoì v. 1. a face de doua ori mai mare: a indoi veniturile; 2. a strange infashurand: a indoi rufele; 3. a apleca a incovoia: a indoi o craca; 4. fig. a sta la indoeala a nu fi sigur: de ce te indoeshti?

indóĭ shi ĭésc a í v. tr. (d. doĭ. V. dezdoĭ. Eŭ indoĭ tu indoĭ el indoaĭe; sa indoaĭe). Fac curb incovoĭ: a indoi o varga. Aplec punind foaĭe peste foaĭe (fr. pler shi corner): a indoi o coala in patru a indoi o carta de vizita. Amestec in jumatate: a indoi vinu cu apa. Fac de doŭa orĭ maĭ mare (duplu): a indoi veniturile. V. refl. Ramurile se indoaĭe de vint hirtia se indoaĭe ushor. Fig. (numaĭ ma indoĭesc). Staŭ la indoĭala (in dubiŭ) nus sigur: ma indoĭesc de adevaru vorbelor luĭ.

!indoí² (a ~) (a dubla) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indoiésc imperf. 3 sg. indoiá; conj. prez. 3 sa indoiásca

!indoí³ (a se ~) (a ezita) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se indoiéshte imperf. 3 sg. se indoiá; conj. prez. 3 sa se indoiásca

indoí (a dubla a avea indoiala) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indoiésc imperf. 3 sg. indoiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indoiásca

indoi («a avea indoiala») (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indoiesc conj. indoiasca)

indoiesc iasca 3 conj. iam 1 imp.

INDOÍ vb. 1. v. impaturi. 2. v. incovoia. 3. v. apleca. 4. a (se) cocosha a (se) curba a (se) incovoia a (se) stramba. (I sa ~ de tot spinarea sub povara.) 5. a (se) curba a (se) frange. (Sa ~ de mijloc.) 6. v. garbovi. 7. v. incovriga. 8. a aduce. (~ cuiul in jos.) 9. v. sufleca. 10. v. dubla. 11. v. dilua. 12. (inv.) a se prepune. (Se ~ k va veni.)

INDOÍ vb. v. codi ezita pregeta shovai.

indoi vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. SHOVAI.

INDOI vb. 1. a impaturi a plia a stringe (pop.) a paturi. (A ~ o coala de hirtie.) 2. a (se) arcui a (se) curba a (se) incovoia (livr.) a (se) cambra (rar) a (se) recurba (inv. shi reg.) a (se) incujba a (se) scovirda. (A ~ o bara metalica.) 3. a (se) apleca a atirna a cadea a cobori a (se) culca a (se) curba a (se) inclina a (se) incovoia a (se) lasa a (se) pleca (inv. shi reg.) a (se) povedi (reg.) a (se) poligni (inv.) a (se) inchina. (Crengile se ~ de rod.) 4. a (se) cocosha a (se) curba a (se) incovoia a (se) strimba. (I sa ~ de tot spinarea sub povara.) 5. a (se) curba a (se) fringe. (Sa ~ de mijloc.) 6. a se cocirja a se cocosha a se ghebosha a se girbovi a se incovoia. (Sa ~ de batrinetze.) 7. a (se) incirliga a (se) incolaci a (se) incovoia a (se) incovriga (reg.) a (se) incirjoia. (Ciinele ishi ~ coada.) 8. a aduce. (~ cuiul in jos.) 9. a rasfringe a ridica a sufleca a sumete a trage (reg.) a sumeca a supune (prin Munt. shi Dobr.) a sumeteca. (Ashi ~ minecile camashii.) 10. a dubla (rar) a duplica a reduplica (inv.) a indupleca. (A ~ o suma de bani.) 11. a dilua a lungi a subtzia. (A ~ laptele.) 12. (inv.) a se prepune. (Se ~ k va veni.)

DUBITO ERGO COGITO (lat.) ma indoiesc deci cuget V. Cogito ergo sum.

indoi indoiesc v. r. 1. (intl.) a marturisi faptele in fatza organelor de urmarire penala. 2. (glum. d. obiecte) a se sparge; a se rupe.