incrusta [At: KLOPSHTOCK F. 263 / V: in~ / Pzi: ~tez / E: fr incruster lat incrustare] 1 vt A impodobi un obiect aplicand ornamente care se infig in scobituri anume facute in suprafatza lui. 2 vr (D. saruri dizolvate) A se depune sub forma de crusta pe peretzii interiori ai unei conducte ai unui recipient ai unui rezervor etc. 3 vr (Fig) A se intipari.

INCRUSTÁ incrustez vb. I. 1. Tranz. (SHi in forma incrusta; cu privire la ornamente) A implinta pe suprafatza unui obiect; (cu privire la obiecte) a impodobi cu ornamente infipte pe suprafatza. Vase sculptate in lemn care sculptorul muncitor a incrustat scene din activitatea intreprinderii forestiere la care lucreaza. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 374 1/1. ♦ Fig. A intipari. Pe toate fetzele era incrustata o desperare apriga. REBREANU R. II 230. 2. Refl. (Despre substantze dizolvate in lichide) A se depune sub forma de cruste pe peretzii unei conducte ai unui recipient etc. Varianta: incrustá vb. I.

INCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica infigand pe suprafatza unui obiect incrustatzii ornamentale pentru al impodobi. ♦ (Fig.) A intipari. 2. refl. (Despre substantze) A se lipi puternic de suprafatza de peretzii unei conducte ai unui recipient etc. [Var. incrusta vb. I. / < fr. incruster cf. lat. incrustare].

INCRUSTÁ vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustatzii. ◊ (fig.) a intipari. II. refl. (despre substantze) a se depune sub forma de cruste pe peretzii unei conducte ai unui recipient etc. (< fr. incruster lat. incrustare)

A INCRUSTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte suprafetze) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale pretzioase sau de fildesh. 2) (amintiri fapte intamplari etc.) A face sa se incrusteze. [Sil. incrus] /<fr. incruster lat. incrustare^[1]

A SE INCRUSTÁ se ~eáza intranz. 1) (despre amintiri fapte intamplari etc.) A se fixa ramanand pentru mai mult timp; a se intipari. Grozaviile razboiului sau incrustat in memorie. 2) (despre saruri dizolvate) A se depune sub forma de crusta pe peretzii unui obiect (ai unui recipient ai unei conducte etc.) sau ai unui tzesut. [Sil. incrus] /<fr. incruster lat. incrustare^[1]

incrustà v. 1. a acoperi cu ornamente bagate in suprafatza: a incrusta o masa; 2. a aplica o substantza peste alta a o introduce k ornament: a incrusta aur in ivoriu; 3. a se acoperi cu o patura pietroasa: cazonele se incrusteaza de var.

incrusta v vz incrusta

INCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.

*incrustéz v. tr. (lat. incrustare d. crusta coaja). Lipesc (aplic) placĭ dintr’o substantza pe alta formind desemne: a incrusta sedef pe abanos. Acoper c’un strat petros. V. refl. Ma lipesc tare de o suprafatza. Ma acoper c’un strat petros. Fig. Ma intiparesc adinc: mincĭunile demagogilor s’aŭ incrustat in mintea cea simpla a tzaranuluĭ. SHi incr.

incrustéz V. incrustez.

incrustá (a ~) vb. ind. prez. 3 incrusteáza

incrustá vb. ind. prez. 1 sg. incrustéz 3 sg. shi pl. incrusteáza^[1]

incrustez.