increde [At: CORESI EV. 276/23 / Pzi: incred (inv) increz / Cj: 3 sa ~eada (inv) sa ~eaza / E: in + crede] 1 vt (Ivr) A socoti k cineva este drept. 23 vr A se incredintza (45). 4 vr A se bizui pe cineva sau pe ceva Si: a conta a se incredintza 5 vr A da cuiva crezare Si: a se incredintza (7). 68 vt (Ivp) A incredintza (13). 910 vr A pune temei (pe cinstea sau) pe sinceritatea cuiva Si: (inv) a se incredinciosha (12). 1112 vtr (Rar) A se incredintza (1314). 13 vtf (Inv) A face pe cineva sa treaca la alta religie Si: a converti (inv) a incredinciosha (3). 1415 vr (Pop) A avea incredere (prea mare) in fortzele proprii. 16 vr (Pop) A se fuduli.

INCRÉDE incréd vb. III. 1. Refl. (Urmat de determinari in dativ sau mai ales introduse prin prep. «in») A crede a avea incredere in cineva a se bizui pe cineva a se lasa in nadejdea cuiva; a conta pe cineva. Incredete lui cum teai increzut in mine! ISPIRESCU L. 21. Cutezatorul ce se incredea perfidelor unde. EMINESCU N. 33. ♦ (Mai ales in constructzii negative) A crede spusele cuiva a da crezare ai veni cuiva sa creada. I se pare k viseaza Ar zimbi shi nu sencrede ar racni shi nu cuteaza. EMINESCU O. I 84. Tu eshti inimami spune shi tot nu ma incred. ALECSANDRI T. II 129. 2. Tranz. (Invechit azi in poezie) A da sau a lasa ceva cu toata increderea in seama cuiva; a incredintza cuiva ceva. Deo fi bade sa ghiceshti Itzi incred o bogatzie: Leagan am sa fac din tine SHiun copil deo fi cu bine TZil dau tzie Sa mil creshti! COSHBUC P. I 203. Ridica ochii. Vede Luceafarul. SHincetishor Dorintzelei increde. EMINESCU O. I 179. ◊ Refl. (Poetic) Barca sencrede in sinul marii Lunantral noptzii car zburator. ALECSANDRI O. 149.

A SE INCRÉDE ma incréd intranz. 1) A avea (toata) nadejdea. Ma incred in tine. 2) (mai ales in constructzii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o parere exagerata despre sine; a se supraevalua. /in + a crede

increde v. a se lasa in buna credintza altuia ashi pune credintza in: incredete in el.

incréd crezút a créde v. tr. (d. cred). Incredintzez predaŭ (Vechĭ). V. refl. Am incredere ma sprijin pe credintza (fidelitatea) altuĭa: ma incred in cineva (saŭ cuĭva).

!incréde (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se incréde 1 pl. ne incrédem imperf. 3 sg. se incredeá perf. s. 3 sg. se increzú; conj. prez. 3 sa se increáda; ger. increzanduse; part. increzút corectata

incréde vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incréd imperf. 3 sg. incredeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. increáda; part. increzút

incred zui 1 aor.

INCRÉDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza a se bizui a conta a se lasa a se sprijini. (Te potzi ~ in mine!) 3. v. crede. 4. v. ingamfa.

INCRÉDE vb. v. asigura da incredintza inmana intinde preda remite transmite.

INCREDE vb. 1. a se baza a se bizui a conta a se fundamenta a se intemeia a se sprijini (inv. shi reg.) a se nadai (inv.) a se asheza a se incredintza a se incumeta a nadajdui a se semetzi a se starui (fig.) a miza a se rezema. (Pe ce se ~ el?) 2. a se baza a se bizui a conta a se lasa a se sprijini. (Te potzi ~ in mine!) 3. a crede. (Ma ~ in tine!)

increde vb. v. ASIGURA. DA. INCREDINTZA. INMINA. INTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE.