INCRANCENA incrancenez vb. I. Refl. A se infiora a se ingrozi a i se incretzi cuiva carnea de frica de scarba de manie; a se crancena. [Prez. ind. shi: incrancen. Var.: (reg.) incrancina vb. I] In + crancen. corectata

incrancena vr [At: LET. III² 357 / V: (inv) ~raciuna (cscj) ~ni (reg) ~cina ~ciuna ~crincina / Pzi: incrancen ~nez / E: in + crancen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se ingrozi. 3 A incremeni de spaima. 4 A se infiora. 5 (Ie) A i se ~ cuiva carnea Ai fi frica. 6 A se incapatzana. 7 Ashi sustzine foarte ferm punctul de vedere. 8 A se invershuna pentru a obtzine ceea ce shia propus. 9 A lua parte la o lupta sangeroasa. 1011 A se dovedi (crud shi) neindurator.

incrancina v vz incrancena

INCRANCENÁ incrancen vb. I. Refl. A se infiora a se ingrozi a i se incretzi cuiva carnea de frica de scarba de manie; a se crancena. [Prez. ind. shi: incrancenez. Var.: (reg.) incranciná vb. I] In + crancen.

CRINCENÁ vb. I v. incrincena.

INCRINCENÁ pers. 3 incrincena vb. I. Refl. (Despre fiintze in general sau numai despre anumite partzi ale corpului) A se contracta a se infiora (de frica de scirba de minie). De cite ori dascalul Pamfil ceteshte in gromovnic k iar are sa fie zavistie mare shi taiere shi razboaie intre imparatzi mi se incrincena inima shi nam somn. SADOVEANU F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu i incrincena grumazul. CAMILAR T. 46. Prez. ind. shi: incrincenez (DESHLIU M. 13). Variante: crincená (C. PETRESCU I. II 8) incrinciná (CREANGA P. 77) vb. I.

INCRINCINÁ vb. I v. incrincena.

A INCRANCENÁ ~éz tranz. A face sa se incranceneze. [SHi incrancen] /in + crancen

A SE INCRANCENÁ ma ~éz intranz. 1) (despre corp shi despre partzi ale lui) A se contracta in mod involuntar sub actziunea unei tensiuni nervoase; a se incretzi; a se infiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crancen; a se desfashura tot mai intens; a se invershuna; a se indarji. [SHi incrancen] /in + crancen

incrancinà v. a se cutremura de groaza: tzi s’a incrancina shi tzie carnea pe tine CR. [V. crancen].

incrincenéz v. tr. (d. crincen saŭ vsl. krončinĭati sen a se invershuna). Umplu de oroare infior. V. refl. Ma infior (uzitat la pers. III): multzĭ oamenĭ stateaŭ incrincinatzĭ (Mold.) de mugetu vitelor (SHez. 30 196). Vechĭ shi nesc.

!incrancená (a se ~) vb. ind. prez. 3 se incranceneáza

incrancená vb. ind. prez. 1 sg. incrancen/incrancenéz 3 sg. shi pl. incrancena/incranceneáza

INCRANCENÁ vb. a se cutremura a se infiora a se infricosha a se ingrozi a se inspaimanta a tremura a se zgudui (inv. shi pop.) a se spaimanta (inv. shi reg.) a se spaima (reg.) a se infrica a se scarbi (inv.) a se mira (inv. in Mold.) a se otzari (reg. fig.) a se teshi (inv. fig.) a se incretzi. (Sa ~ la auzul acestei veshti.)

INCRANCENA vb. a se cutremura a se infiora a se infricosha a se ingrozi a se inspaiminta a tremura a se zgudui (inv. shi pop.) a se spaiminta (inv. shi reg.) a se spaima (reg.) a se infrica a se scirbi (inv.) a se mira (inv. in Mold.) a se otzari (reg. fig.) a se teshi (inv. fig.) a se incretzi. (Sa ~ la auzul acestei veshti.)

a i se incrancena / a i se incretzi carnea pe trup expr. a avea frisoane a se infiora.