INCRINCENÁ pers. 3 incrincena vb. I. Refl. (Despre fiintze in general sau numai despre anumite partzi ale corpului) A se contracta a se infiora (de frica de scirba de minie). De cite ori dascalul Pamfil ceteshte in gromovnic k iar are sa fie zavistie mare shi taiere shi razboaie intre imparatzi mi se incrincena inima shi nam somn. SADOVEANU F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu i incrincena grumazul. CAMILAR T. 46. Prez. ind. shi: incrincenez (DESHLIU M. 13). Variante: crincená (C. PETRESCU I. II 8) incrinciná (CREANGA P. 77) vb. I.