IMPROVIZÁTZIE improvizatzii s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizeaza. ♦ Executare a unei compozitzii muzicale care interpretul o creeaza pe masura ce o canta; compozitzie muzicala creata in acest fel. ♦ Lucru facut la repezeala pe moment. Din fr. improvisation.

improvizatzie sf [At: ODOBESCU S. III 10 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr improvisation] 1 Compunere ocazionala shi spontana a unui discurs a unei piese muzicale etc. Si: improvizare (1) improvizat¹ (1). 2 Realizare spontana a ceva care raspunde nevoilor momentane din ceea ce se gaseshte Si: improvizare (2) improvizat¹ (2). 3 (Ccr) Discurs piesa muzicala compusa ocazional shi spontan Si: improvizare (3). 4 (Ccr) Lucru facut la repezeala Si: improvizare (4). 5 Arta care stabileshte regulile dupa care se poate face o improvizatzie (3).

IMPROVIZÁTZIE improvizatzii s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizeaza. ♦ Piesa muzicala improvizata. ♦ Lucru facut la repezeala la moment. Din fr. improvisation.

IMPROVIZÁTZIE improvizatzii s. f. Faptul de a improviza; (concretizat) bucata muzicala sau literara facuta in momentul executarii sau prezentarii fara o pregatire prealabila. Imi pare bine k pe linga multe calitatzi mai ai shi talentul improvizatziei. ALECSANDRI O. P. 62. ♦ Lucru injghebat la repezeala pentru nevoile momentului. Leam spus bordeie dar nu sint macar nici atit. Mai degraba nishte cotetze improvizatzii jalnjce. BOGZA A. I. 224.

IMPROVIZÁTZIE s.f. Improvizare; interpretare spontana nepregatita a unei teme date sau libere; piesa muzicala improvizata. ♦ Discurs versuri etc. improvizate. ♦ Lucru facut la repezeala la moment. [Gen. iei var. improvizatziune s.f. / cf. fr. improvisation it. improvvisazione rus. improvizatziia].

IMPROVIZÁTZIE s. f. improvizare. ◊ lucru facut la repezeala spontan la moment. ◊ interpretare nepregatita nenotata a unei compozitzii muzicale care interpretul o creeaza in acel moment; piesa muzicala astfel executata. ◊ discurs versuri improvizate. (< fr. improvisation)

IMPROVIZÁTZIE ~i f. 1) v. A IMPROVIZA. 2) Lucru improvizat. [G.D. improvizatziei; Sil. improvizatzie] /<fr. improvisation^[1]

improvizatziune sf vz improvizatzie

IMPROVIZATZIÚNE s.f. v. improvizatzie.

*improvizatziúne f. (fr. improvisation). Actziunea de a improviza. Lucru improvizat (poezie discurs gard intaritura sh. a.). SHi átzie shi áre.

improvizátzie (tzie) s. f. art. improvizátzia (tzia) g.d. art. improvizátziei; pl. improvizátzii art. improvizátziile (tzii)

improvizátzie s. f. (sil. tzie) art. improvizátzia (sil. tzia) g.d. art. improvizátziei; pl. improvizátzii art. improvizátziile (sil. tzii)^[1]

improvizatzie

improvizatzie inventzie pe moment a unor fragmente sau lucrari muzicale (compozitzii*) realizata mai mult sau mai putzin dupa nishte tipare prestabilite. Granitzele i. sunt de fapt cele doua aspecte indelung dezbatute in randul muzicienilor shi anume: i. spontana absolut libera legata numai de intuitzie shi inspiratzie de moment fara a fi bazata pe indicatzii tipare canoane etc. cunoscute shi stabilite anterior (valabila doar pe plan teoretic in unele manifestari din folclor* in free jazz* sau in unele muzici ale sec. nostru fiindca practic nu exista o i. absolut libera deoarece nu putem fi ruptzi de traditzia unor muzici sau macar de o stare muzicala anterioara noua deja intiparita in subconshtient in momentul actului improvizatoric; o situatzie contrara ar duce la o muzica cu totul inedita care ar genera categorii sintactice [v. sintaxa (2)] noi lucru neconfirmat pana acum de practica muzicala) shi i. ce se realizeaza dupa legi prestabilite sau dupa un model (ocupand un procent ridicat in folc. in jazz in muzica preclasica clasica shi in muzica de dupa anii 1950). Intre cele doua frontiere se poate detecta o gama larga de aspecte care privesc shi imbina atat i. libera dupa inspiratzia de moment cat shi pe cea „canonizata” dupa legi shi modele restrictive (un exemplu elocvent etse i. din epoca romantica). O alta clasificare (strans legata de modul in care se produce i.) este in functzie de notatzie*. Exista i. scrisa shi nescrisa in partitura*. La randul ei i. scrisa prezinta o multitudine de aspecte care sunt cuprinse intre cea mai sumara indicatzie (in unele muzici aleatorice*) shi o notatzie precisa (cazul unor lucrari enesciene care sau nascut din imbinarea caracterului improvizatoric din folc. cu constructzia riguroasa de tip europ. ce indica pana shi cele mai mici detalii). Intre aceste doua situatzii limita sunt plasate muzici care adopta schitze in notatzie mai mult sau mai putzin complexe ori alte sisteme de notatzie extramuzicale care pot sugera unui sau unor executantzi modul starea etc. in care se realizeaza actul i. Desprindem astfel i. vizuala dupa un desen dupa anumite combinatzii de culori sau dupa anumite forme plastice i. grafica realizata dupa anumite indicatzii grafice (de pilda in lucrarile lui E. Brown) i. de tip semantic dupa semnificatziile unui text literar (poezie proza) practicata de K. Stockhausen etc. Desigur ideea de i. este foarte veche shi ishi are originea in folc. ancestral (nascanduse o data cu muzica). Termenul de i. a inceput sa se impuna mult mai tarziu respectic in ev. med. pe masura ce actul improvizatoric a fost conshtientizat. In folc. exista o dispozitzie improvizatorica bazata pe unele formule (I 4) in speciile cu structura libera (exemplu: descantecele). Mai mult i. sta la baza eterofoniei* (categorie sintactica desprinsa din practica de cant proprie folc. shi preluata de muzica culta). SHtefan Niculescu un exeget al problemei arata k sub forma ornamentala* eterofonia apare in folclor „determinata de impulsul improvizatoric de moment al interpretzilor”. Tot el defineshte eterofonia k fiind „un fel de tulburare improvizatorica a cursivitatzii unimelodice plasata intre etape de unison (octava)”. Folclorul reclama i. mai ales in sistemul (II 6) parlandorubato. In muzica culta i. este la mare pretz in sec. 17 cand mari maeshtri ai acestei practici muzicale considerata o adevarata arta improvizau la diferite instr. cu predilectzie la orga* (Frescobaldi Sweelinck sh.a.) sau la clavecin (Fr. Couperin preludii* improvizatorice pe ideea de variatzie*). I (in stil fugato*) ajunsese o conditzie necesara de a ocupa un post de organist*. Dupa 1700 Bach shi altzi compozitori cristalizeaza forme scrise adevarate capodopere provenite din ideea de i. (fantezia* preludiul inventziunea* etc.). Totodata pastreaza traditzia i. delimitand deja in mod precis diferite tipuri care sau impus alaturi de i.: contrapunctica* (in stil fugato imitativ*) shi anume: i. armonica (pe un bas cifrat) i. melodica (linii ornamentate figuri* melodice) shi chiar i. ritmica. In clasicism i. devine o forma a artei rezervata solishtilor*. Apar cadentzele (2) instr. care inseamna i. pe teme* date (i. pe o tema provine de fapt tot din preclasicism unde se improviza fugi* in special de orga traditzie pastrata pana in zilele noastre). Dar aici ideea este extinsa deoarece in cadentzele instr. ale clasicilor iar mai apoi ale romanticilor temele se suprapun vizand din ce in ce mai mult o etalare a a tehnicii instr. de virtuozitate (exemplu: Liszt). Dar epoca romantica deschide alaturi de marea virtuozitate instr. drumul spre o i. de atmosfera (Chopin C. Franck Bruckner Dupré sh.a.) care sa extins in sec. 20 primind in schimb alte coordonate de fond. Exista in muzica culta a sec. 20 trei directzii importante legate toate de aparitzia ideii de aleatorism care avand in viatza o aplicativitate generala cuprinde „nenumarate tranzitzii de la imposibilitate (inclusiv imposibilitatea) pana la certitudine (inclusiv certitudinea)” M. Boll inglobeaza bineintzeles shi i. muzicala. Astfel deosebim i. in muzica aleatorica* europ. (deshi unii autori ex. Nattiez nu identifica i. cu actul alea) provenita din limitele serialismului* integral care a ajuns in zona de perceptzie a aglomerarii (texturile* sonore) shia pierdut functzia detaliului lasand loc posibilitatzii introducerii i. in executzie (unul dintre exemple ar fi shcoala poloneza Penderecki Lutosławski etc.) i. libera din muzica de tip aleatoriu amer. (J. Cage E. Brown etc.) care vizeaza ori incidentze de obiecte sonore ori inspiratzii generate de fenomene extramuzicale (desen pictura sculptura etc. despre care am amintit) shi i. provenita din filonul folc. in special de la popoarele extraeuropene care folosesc un model melodic de i.(maqam* raga*) manifestata in lucrarile mai noi ale lui Stockhausen A. Stroe etc. Desigur i. ishi gaseshte shi astazi un teren larg de actziune in folc. (amintim doar pastrarea traditziei i. din muzica sp. de chitara sau cea sudamericana) in jazz shi in muzica „pop” (v. pop music) dar pana acum fara putere in generarea unor schimbari importante pe taram muzical. Ea repeta sub diferite forme tipuri i. existente moshtenite prin traditzie.