8 definitzii pentru improvizare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
IMPROVIZÁRE improvizari s. f. Actziunea de a improviza shi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizeaza. V. improviza.
IMPROVIZÁRE improvizari s. f. Actziunea de a improviza shi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizeaza. V. improviza.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
improvizare sf [At: MAIORESCU CR. II 73 / Pl: ~zari / E: improviza] 14 Improvizatzie (14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IMPROVIZÁRE improvizari s. f. Actziunea de a improviza.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IMPROVIZÁRE s.f. Faptul de a improviza; improvizatzie. [< improviza].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
improvizare f. 1. actziunea de a improviza; 2. ceea ce se improvizeaza.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*improvizatziúne f. (fr. improvisation). Actziunea de a improviza. Lucru improvizat (poezie discurs gard intaritura sh. a.). SHi átzie shi áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
improvizáre s. f. g.d. art. improvizắrii; pl. improvizắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
improvizáre s. f. g.d. art. improvizarii; pl. improvizari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
improvizare, improvizarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a improviza shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: improvizatzie
- 1.1. Ceea ce se improvizeaza. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- improviza DEX '09 DEX '98 DN