optziuni
  • info

15 definitzii pentru impropriu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMPRÓPRIU IE improprii adj. 1. (Despre cuvinte expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu potrivit corect sau indicat. 2. Necorespunzator nerecomandabil neindicat (pentru ceva). Din fr. impropre lat. improprius.

IMPRÓPRIU IE improprii adj. 1. (Despre cuvinte expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu potrivit corect sau indicat. 2. Necorespunzator nerecomandabil neindicat (pentru ceva). Din fr. impropre lat. improprius.

impropriu ~ie [At: GHEREA ST. CR. III 207 / Pl: ~i / E: lat improprius fr impropre it improprio] 12 a av (D. cuvinte expresii etc.) (Intrun mod) care nu este conform cu sensul propriu. 38 a av (Intrun mod) (nepotrivit) (incorect sau) neindicat. 9 a Necorespunzator.

IMPRÓPRIU IE improprii adj. (Despre cuvinte expresii etc.) Care nu e propriu; nepotrivit. Vederile estetice ale dlui Maiorescu sint metafizice terminologia grea shi improprie. GHEREA ST. CR. III 207.

IMPRÓPRIU adj. (Despre cuvinte sensuri etc.) Care nu este propriu; nepotrivit; nerecomandabil. [Pron. priu. / < lat. improprius cf. fr. impropre].

IMPRÓPRIU adj. (despre cuvinte sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit greshit. (< fr. impropre lat. improprius)

IMPRÓPRIU ~e (~i) 1) Care nu este propriu (pentru cineva sau ceva); necaracteristic; necorespunzator. 2) (despre cuvinte expresii) Care nu reda exact ideea care trebuie exprimata. [Sil. impropriu] /<fr. impropre lat. improprius

impropriu a. care nu se potriveshte care nu reda exact cugetarea: termen impropriu.

*imprópriŭ ie adj. (lat. improprius). Care nu e propriŭ care nu e exact care nu e potrivit: cuvint impropriŭ. Adv. In mod impropriŭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

imprópriu [priu pron. prĭu] (impropriu) adj. m. art. imprópriul pl. impróprii art. imprópriii (priii); f. impróprie (prie) art. imprópria (pria) g.d. art. imprópriei pl. impróprii art. imprópriile (prii)

imprópriu adj. m. propriu

impropriu

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMPRÓPRIU adj. 1. v. incorect. 2. nepotrivit.

IMPROPRIU adj. 1. eronat greshit incorect. (Exprimare ~.) 2. nepotrivit. (~ pentru un anumit scop.)

Impropriu ≠ propriu

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

IMPRÓPRIU E adj. (< lat. improprius cf. fr. impropre): in sintagmele derivare improprie shi sens impropriu (v.).

Intrare: impropriu
impropriu adjectiv
  • silabatzie: im-pro-priu info
  • pronuntzie: improprĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impropriu
  • impropriul
  • impropriu‑
  • improprie
  • impropria
plural
  • improprii
  • impropriii
  • improprii
  • impropriile
genitiv-dativ singular
  • impropriu
  • impropriului
  • improprii
  • impropriei
plural
  • improprii
  • impropriilor
  • improprii
  • impropriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

impropriu, improprieadjectiv

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.