IMPÉRIU imperii s. n. 1. Stat monarhic condus de un imparat; imparatzie. 2. Teritoriu cuprinzand un stat dominant (marea metropola) shi posesiunile lui coloniale. 3. (In loc.) Sub imperiul... = dominat influentzat de... determinat de... Din lat. imperium.

imperiu sn [At: BALCESCU M. V. 7/14 / Pl: ~i / E: lat imperium] 1 Stat monarhic care are in frunte un imparat Si: imparatzie. 2 Autoritate suverana. 3 Teritoriu cuprinzand un stat dominant (marea metropola) shi posesiunile sale coloniale. 4 (Ila) Sub imperiul ... Dominat de ...

IMPÉRIU imperii s. n. 1. Stat monarhic care are in frunte un imparat; imparatzie. 2. Teritoriu cuprinzand un stat dominant (marea metropola) shi posesiunile lui coloniale. 3. (In loc.) Sub imperiul... = dominat influentzat de... determinat de... Din lat. imperium.

IMPÉRIU imperii s. n. 1. Stat monarhic care are in frunte un imparat; imparatzie. Pe locul unde se gaseshte azi Leningradul se afla o mlashtina. Petru I a hotarit sa se construiasca aci un orash in care sa mute capitala vastului sau imperiu. STANCU U.R.S.S. 114. Va veni o zi in care vom asista la o colosala darimare de imperii. ALECSANDRI S. 110. ◊ Fig. Singur in luntre Ladima hoinarea pe imperiul baltzii. CAMIL PETRESCU N. 79. Pulberea se joaca in imperiul unei raze. EMINESCU O. I 133. ◊ Expr. Sub imperiul... = sub stapinirea... sub dominatzia... Fapta savirshita sub imperiul unei emotzii puternice. ▭ Locurile au shi ele o infatzishare proprie care se intristeaza ori se inveselesc k shi o fatza de om sub imperiul ascuns al gindului care il cerceteaza. ANGHEL PR. 117. 2. Teritoriu cuprinzind un stat dominant impreuna cu teritoriile cotropite de el. Imperiul roman.

IMPÉRIU s.n. 1. Monarhie condusa de un imparat. 2. Teritoriu care cuprinde un stat dominant shi regiunile controlate de acesta. 3. (Rar) Conducere comanda. ◊ Sub imperiul... = sub stapanirea... sub dominatzia... [Pron. riu. / < lat. imperium].

IMPÉRIU s. n. 1. stat monarhic condus de un imparat. 2. teritoriu stat dominant shi regiunile cotropite de acesta. 3. sub imperiul... = sub stapanirea... sub influentza... determinat de... (< lat. imperium)

IMPÉRIU ~i n. 1) Stat condus de un imparat; imparatzie. 2) Teritoriu cuprinzand un stat dominant impreuna cu teritoriile cucerite shi dominate de el. 3) fig. Loc sau perioada in care domina anumite stari de lucruri; imparatzie. [Sil. riu] /<lat. imperium

imperiu n. 1. dominatziune suverana; 2. totalitatea tzarilor sub domnia unui imparat: imperiul Germaniei; 3. fig. intindere: pulberea se joaca ’n imperiul unei raze EM.

Imperiu n. Imperiul Roman fundat de August (29 a. Cr.) fu impartzit la moartea lui Teodosiu (395) in doua: Imperiul de Occident distrus de barbari (476) shi Imperiul de Orient (bizantin) subzista pana la luarea Constantinopolii de Turci (1453); Imperiul romanogermanic (sfantul) fundat de Otton (962) inceta de a mai exista cu abdicarea imparatului austriac Francisc II (1806) shi fu reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; Imperiul latin fundat la Constantinopole in 1204 de Balduin de Flandra capetenia cruciatzilor fu distrus in 1261; Imperiul romanobulgar Stat format in sec. XII prin unirea Vlahilor cu Bulgarii: el sustzinu lupte numeroase cu imperiul bizantin shi atinse culmea cu imparatul Ioanitziu; decazand dupa moartea acestuia imperiul romanobulgar continua a subzista pana la batalia dela Cossova (1339). Imperiul Ceresc numele ce Chinezii dau tzarii lor.

*impériŭ n. (lat. imperium d. ímpero áre a porunci). Imparatzie stat guvernat de un imparat considerat k superior regatuluĭ shi supus unor legĭ maĭ absolute. (In Europa pina la 1919 era un imperiŭ absolut: Rusia shi treĭ constitutzionale: Germania Austria shi Turcia). Comandament autoritate: a exercita un imperiŭ despotic. Fortza putere: a fi supt imperiu friciĭ. Imperiu roman fundat de Aŭgúst (29 in ainte de Hristos) shi impartzit la moartea luĭ Teodosiŭ (395 dupa Hr.) in doŭa: Imperiu de Orient saŭ Bizantin care a subsistat pina la cucerirea Constantinopoluluĭ de Turcĭ (1453). Imperiu romanogermanic numit shi sfint fundat de Otone (962) desfiintzat pin abdicarea imparatuluĭ austriac Francisc II (1806) shi reconstituit la 1871 de regele Prusiiĭ Wilhelm III in urma infringeriĭ suferite de Francia. Imperiu latin fundat la Constantinopol la 1204 de Balduin de Flandra shefu cruciatzilor distrus la 1261. Imperiu romanobulgaresc un stat format in sec. XII pin unirea Romanilor cu Bulgariĭ shi desfiintzat dupa lupta de la Cosova cu Turciĭ (1389). Imperiu ceresc imperiu chinezesc. Stilu imperiuluĭ (fr. empire) e stilu domniiĭ luĭ Napoleon I. Chear de la Revolutziune gratzie unuĭ studiu maĭ adinc al antichitatziĭ shi influentzeĭ particulare a pictoruluĭ David arta decorativa deja simplificata la sfirshitu domniiĭ luĭ Ludovic XVI s’a caracterizat pin contururĭ shi profilurĭ maĭ cumpatate shi maĭ severe. Zidurile fura ornate cu fresce. Scaunele mesele shi alte mobile luara forme imitate dupa cele antice. Aceasta pseŭdoantichitate redata in lemn de mahon garnisit cu bronzurĭ aurite fu adoptata de Napoleon shi constitui stilu imperiuluĭ. Arhitectziĭ Percier shi Fontaine indreptara in aceasta directziune mobilarea rezidentzelor imperiale. Stilu imperiuluĭ cu toata rigiditatea luĭ nu e lipsit de oarecare maretzie.

Bizantin (Imperiul) n. V. Vocabular.

Imperii centrale n. pl. nume dat in cursul rasboiului mondial (19141918) Germaniei shi Austriei; ambele azi reduse teritorial shi constituite in republici.

Mongol a. din Mongolia: Imperiu mongol fundat de Gengishan (12061227) shi reconstituit de Tamerlan (13701405) fu distrus in 1740.

Turcia f. sau Imperiul Otoman Stat vast ce se intindea in Europa Azia shi Africa coprinzand: Turcia de Europa Turcia de Azia Arabia: apoi tzarile tributare Samos shi Egiptul; cu o populatziune de 40 mil. loc. shi cu cap. Constantinopole. Monarhie ereditara shi constitutzionala dela 1903 al carui suveran (Sultan sau Padishah) era totdeodata shi capetenia ecleziastica a Mahomedanilor. Imperiul e divizat in vilaieturi sau pashalacuri subdivizate in sangiacuri. ║ Turcia de Europa partea imperiului otoman ce coprindea vilaietele Constantinopole Adrianopole Salonic Monastir Cosova Scutari Ianina (cele cinci din urma pierdute in rasboiul turcobalcanic din 1912 iar Albania constituita in Stat independent); Turcia de Azia partea imperiului otoman ce coprinde: Anatolia sau AziaMica Armenia Kurdistanul Mesopotamia Siria Arabia shi Egiptul (vezi aceste nume). In 1912 Turcia pierdu Tripolitania (cedata Italiei) shi in urma rasboiului cu Aliatzii balcanici din 19121913 Albania shi Macedonia prima constituita in tzara autonoma iar a doua impartzita intre Greci Sarbi shi Bulgari precum shi o parte din Tracia cedata Bulgariei. Suprafatza Turciei europene de 175 400 km. p. inaintea rasboiului balcanic fu astfel redusa la 23.000 km. p. iar populatziunea la 2 1/4 mil. loc. K aliata Germaniei in cursul rasboiului mondial (19141918) Turcia a suferit consecintzele capitularii shi infrangerii. Teritoriul ei european a fost redus shi la Constantinopole chiar influentzai politica era mai mult nominala. Dar in 1922 in urma sdrobirii armatelor greceshti Turcia victorioasa recapata Tracia orientala prin tractatul din Lausanne (1923) care i redete independentzai politica shi economica. Azi Turcia constitue o republica de vr’o 20 mil. loc avand k reshedintza Angora.

impériu [riu pron. rĭu] s. n. art. impériul; pl. impérii art. impériile (rii)

impériu s. n. [riu pron. riu] art. impériul; pl. impérii art. impériile (sil. rii)

imperiu

IMPÉRIU s. (IST.) 1. imparatzie (pop.) craie (inv.) craime. 2. Imperiul otoman = Poarta (fig.) semiluna.

IMPERIU s. 1. imparatzie (pop.) craie (inv.) craime. 2. Imperiul otoman = Poarta.

IMPERIUL BIZANTIN (IMPERIUL ROMAN DE RASARIT) stat creat prin impartzirea definitiva a Imp. Roman la moartea lui Theodosie cel Mare (395) intre cei doi fii ai sai Arcadiu (Rasarit) shi Honoriu (in Apus). Capitala la Bizantz (Constantinopol) de unde shi denumirea. Sa mentzinut pana in 1453 (caderea Constantinopolului sub turci). In perioada de maxima expansiune a cuprins hotarele sale actualul teritoriu al Turciei Georgiei Armeniei Siriei Iordaniei Libanului Israelului Egiptului precum shi tzarmul de N al Africii S Pen. Iberice ins. Mallorca Corsica Sardinia Sicilia Pen. Italica Albania Iugoslavia Bulgaria SE Romaniei (Dobrogea) Grecia shi Cipru. Iustinian I (527565) consideranduse continuatorul imparatzilor romani a incercat sa restabileasca vechiul imperiu cucerind Africa de Nord (533534) Pen. Italica (535555) shi SE Spaniei (554) shi sa refaca unitatea lumii mediteraneene. Dupa indelungatele razboaie cu persanii incepand cu sec. 7 I.B. se confrunta cu intensificarea atacurilor slavilor bulgarilor shi in special cu ale arabilor care au cucerit Mesopotamia Siria Palestina shi Egiptul. In se.c 89 I.B. a fost zguduit de lupta dintre iconoclashti shi iconoduli. Procesul de destramare a obshtilor shi transformare a membrilor acestora in sherbi (perieci) de catre marii proprietari funciari (dinatzii) tendintza temporar stavilita de politica imparatzilor din dinastia macedoneana sa accentuat astfel k in sec. 911 marea proprietate de pamant a devenit dominanta. In aceasta perioada au avut loc numeroase mishcari sociale sau erezii k aceea a pavlicienilor (sec. 79). Vasile II Bulgaroctonul a recucerit Bulgaria (1018) care a ramas in stapanirea I.B. pana in 11851186 (cand sa eliberat k urmare a rascoalei conduse de fratzii vlahi Asan shi Petru) ia invins pe arabi shi a dat Imperiului cea mai mare extensiune. Din sec. 11 I.B. a intrat in perioada faramitzarii feudale shi a luptelor dintre marii seniori care au dus la slabirea sa considerabila. Spre sfarshitul sec. 11 a fost pierduta aproape intreaga Asie Mica cucerita de turcii selgiucizi iar ultimele posesiuni din S Italiei au fost cucerite de normanzi (1071). In sec. 12 a cunoscut un reviriment temporar. Conflictele cu Occidentul shi Marea Schisma (1054) dintre Biserica catolica shi cea ortodoxa au dus la cucerirea Constantinopolului (1204) de catre participantzii la a patra cruciada (12021204) ajutatzi de venetzieni shi la crearea Imperiului latin de Constantinopol (12041261). In terit. necucerite de cruciatzi sau pus bazele Despotatului de Epir ale Imp. de Trapezunt shi ale Imp. de la Niceea. In 1261 imparatul de la Niceea Mihail VIII Paleologul a restabilit unitatea I.B. In conditziile dezbinarilor interne turcii otomani au inceput la mijlocul sec. 14 campaniile de cucerire. Dupa indelungate lupte Constantinopolul (1453) Peloponesul (1460) shi Trapezuntul (1461) au fost cucerite de otomani. O parte din terit. romanesc sa aflat sub autoritatea I.B. pana la mijlocul sec. 14. V. bizantin arta ~.

IMPERIUL BRITANIC v. Marea Britanie.

IMPERIUL LATIN DE CONSTANTINOPOL stat cruciat constituit pe o parte a Imp. Bizantin dupa cucerirea in urma unor indarjite lupte a Constantinopolului (13 apr. 1204) de catre participantzii la a patra cruciada. Conform intzelegerii dintre cruciatzi shi venetzieni conducatorului cruciat Baldovin de Flandra desemnat imparat i reveneau mare parte din Constantinopol regiunea traca invecinata unele stapaniri bizantine din Asia Mica precum shi unele insule din Marile Egee shi Ionica. Sa mentzinut pana in 1261 cand Mihail VIII Paleologul imparatul bizantin de la Niceea a restabilit Imp. Bizantin cu capitala la Constantinopol.

IMPERIUL OTOMAN v. Turcia.

IMPERIUL ROMAN v. Roma (2).

IMPERIUL ROMAN DE APUS stat de creat prin impartzirea definitiva a Imp. Roman la moartea lui Theodosiu cel Mare (395) intre cei doi fii ai acestuia Honoriu shi Arcadiu. I.R. de A. condus de Honoriu (395423) grupa provinciile din V shi centrul Europei shi din N Africii. A dainuit pana in 476 cand ultimul imparat roman Romulus Augustulus a fost detronat de Odoacru conducatorul mercenarilor germani.

IMPERIUL ROMAN DE RASARIT v. Imperiul Bizantin.

IMPERIUL RUS v. Rusia.

SFANTUL IMPERIU ROMAN (SFANTUL IMPERIU ROMANOGERMAN de la sfarshitul sec. 15 SFANTUL IMPERIU ROMAN DE NATZIUNE GERMANA) denumire oficiala incepand din sec. 12 a imperiului intemeiat de Otto I. Cuprindea terit. Germaniei precum shi o parte din Italia Cehia Burgundia TZarile de Jos shi alte terit. care in diferite perioade nu erau subordonate imparatului decat nominal. A existat formal pana in 1806 cand a fost desfiintzat de Napoleon I.