optziuni
  • info

15 definitzii pentru imobil (cladire)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMÓBIL1 imobile s. n. Cladire casa (mare). Din fr. immeuble (modificat dupa lat. immobilis).

imobil1 sn [At: HAMANGIU C. C. 316 / Pl: ~e / E: fr immeuble lat immobilis] 12 Cladire (mai mare).

IMÓBIL1 imobile s. n. Cladire casa (mai mare). Din fr. immeuble (modificat dupa lat. immobilis).

IMÓBIL1 imobile s. n. Casa cladire. In orashe se construiesc noi imobile. ◊ Carte de imobil v. carte (I 3).

IMÓBIL s.n. Casa cladire. [Pl. le. / < lat. immobilis cf. fr. immeuble].

IMÓBIL1 s. n. casa cladire. (< lat. immobilis fr. immeuble)

IMÓBIL ~e n. 1) Constructzie pentru locuit (cu mai multe etaje); cladire; casa. ◊ Carte de ~ registru in care sunt inscrishi totzi locatarii unei case. 2) Avere care nu poate fi mishcata dintrun loc in altul. /<fr. immeuble lat. immobilis

imobil a. 1. nemishcat nemishcator: bunuri imobile; 2. fig. neclintit. ║ n. pl. imobile avere ce nu se poate transporta (k moshii paduri vii case).

*imóbil a adj. (lat. immobilis). Care nu se poate muta: avere imobila (casa moshie). Nemishcat: santinela statea imobila. Fig. Tare hotarit: caracter linishtit shi imobil in pericul. S. n. pl. e. Lucru imobil vorbind de avere (casa moshie). Fals imobíl (dupa fr.).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

imóbil3 s. n. pl. imóbile

imóbil s. n. pl. imóbile

imobil sb.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMÓBIL s. v. casa.

IMOBIL s. casa cladire constructzie zidire (inv.) ziditura. (Un ~ vechi.)

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

shtergema din cartea de imobil expr. (inv. glum.) bautura alcoolica ieftina de provenientza incerta.

Intrare: imobil (cladire)
imobil2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imobil
  • imobilul
  • imobilu‑
plural
  • imobile
  • imobilele
genitiv-dativ singular
  • imobil
  • imobilului
plural
  • imobile
  • imobilelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

imobil, imobilesubstantiv neutru

etimologie:
  • limba franceza immeuble (modificat dupa limba latina immobilis) DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.