iminent ~a a [At: I. IONESCU D. 225 / V: (inv) ~nint / Pl: ~ntzi ~e / E: fr imminent lat imminens entis] 12 Care este gata sa se produca shi nu se poate (amana sau) opri Si: inevitabil. 3 Amenintzator.

IMINÉNT A iminentzi te adj. Care e gata sa se produca sa se intimple. Pericolul era iminent shi trebuia numaidecit inlaturat. HOGASH DR. II 77. Ultima depesha imi spune k pericolul iminent e inlaturat. CARAGiALE O. VII 85.

IMINÉNT A adj. Pe punctul de a se produce; apropiat; inevitabil. [< fr. imminent it. imminente lat. imminens].

IMINÉNT A adj. pe punctul de a se produce; inevitabil. (< fr. imminent lat. imminens)

IMINÉNT ~ta (~tzi ~te) Care este pe punctul de a se produce shi nu mai poate fi amanat sau evitat. O criza ~ta. /<fr. imminent lat. imminens ~ntis

iminent a. 1. gata de a cadea peste: ruina iminenta; 2. fig. foarte amenintzator shi periculos: rasboiu iminent.

*iminént a adj. (lat. ímminens éntis d. immĭnére a se inaltza a amenintza. V. proeminent. Care e aproape sa cada sa se intimple care amenintza cu periculu: ruina dizgratzie exploziune iminenta; razboĭ iminent.

iminént (inevitabil) adj. m. pl. iminéntzi; f. iminénta pl. iminénte

iminént adj. m. pl. iminéntzi; f. sg. iminénta pl. iminénte

IMINÉNT adj. inevitabil (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.)

IMINENT adj. inevitabil (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.)