IDIOTZÍE (2) idiotzii s. f. 1. Debilitate mintala congenitala maxima caracterizata prin incapacitatea insushirii vorbirii shi a deprinderilor elementare nivelul intelectual neatingand pe cel al unui copil normal de doi ani; idiotzenie (2). 2. Idiotzenie (1). [Pr.: dio] Din fr. idiotie.

idiotzie sf [At: CARAGIALE T. II 195 / P: idio~ / Pl: ~ii / E: idiot + ie] 1 Debilitate mintala congenitala maxima caracterizata prin incapacitatea vorbirii shi a deprinderilor elementare shi prin ramanerea la nivelul intelectual al unui copil de doi ani Si: cretinism idiotzenie (2). 2 Idiotzenie (1).

IDIOTZÍE idiotzii s. f. 1. Debilitate mintala congenitala maxima caracterizata prin incapacitatea insushirii vorbirii shi a deprinderilor elementare nivelul intelectual neatingand pe cel al unui copil normal de doi ani; idiotzenie (2). 2. Idiotzenie (1). [Pr.: dio] Din fr. idiotie.

IDIOTZÍE idiotzii s. f. Debilitate mintala din nashtere care se caracterizeaza prin absentza aproape totala a functziunilor psihice. ♦ (Familiar) Fapta sau vorba prosteasca; prostie neghiobie idiotzenie; scriere proasta fara valoare. Tot timpul am citit un roman politzist o idiotzie complicata. SADOVEANU A. L. 25. Pronuntzat: dio.

IDIOTZÍE s.f. Starea celui idiot; tampenie. ♦ (Fam.) Neghiobie prostie. [Gen. iei. / cf. fr. idiotie].

IDIOTZÍE s. f. debilitate mintala congenitala maxima. ◊ (fam.) neghiobie prostie tampenie. (< fr. idiotie)

IDIOTZÍE ~i f. Stare patologica constand in debilitate mintala maxima provocata de dezvoltarea insuficienta a glandei tiroide shi a creierului; cretinism; imbecilitate. [G.D. idiotziei] /<fr. idiotie

idiotzie f. stare de idiot stupiditate.

*idiotzíe f. (d. idiot; fr. idiotie). Stupiditate prostie (datorita unor defecte cerebrale in general ereditare). Fapta de idiot: ce’nseamna idiotzia asta? Fals tzénie.

idiotzíe (debilitate mintala) (dio) s. f. art. idiotzía g.d. art. idiotzíei; (nerozii) pl. idiotzíi art. idiotzíile

idiotzíe s. f. (sil. dio) art. idiotzía g.d. art. idiotzíei; pl. idiotzíi art. idiotzíile

IDIOTZÍE s. 1. (MED.) cretinism idiotzenie imbecilitate tampeala tampenie (rar) tampie tampime. 2. v. prostie.

IDIOTZIE s. 1. (MED.) cretinism idiotzenie imbecilitate timpeala timpenie (rar) timpie timpime. 2. dobitocie idiotzenie imbecilitate ineptzie neghiobie nerozie prostie stupiditate stupizenie timpenie (inv.) prostaticie. (A spus o mare ~.)