7 definiții pentru hărtănit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂRTĂNÍT, -Ă, hărtăniți, -te, adj. (Pop.) 1. Care este făcut bucăți; ferfenițit2, sfâșiat, zdrențuit. 2. (Rar) Îmbrăcat în haine zdrențăroase; zdrențuit. – V. hărtăni.
hărtănit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hărtăni] 1 Hărtănire (1). 2 Sfâșiere. 3 Zdrențuire. 4 (Iuz) Hărtănire (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărtănit2, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 28 / Pl: ~iți, ~e / E: hărtăni] 1 Care este făcut bucăți. 2 Sfâșiat. 3 Zdrențuit. 4 (Rar) Care este îmbrăcat în haine proaste.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂRTĂNÍT, -Ă, hărtăniți, -te, adj. 1. Care este făcut bucăți; ferfenițit2, sfâșiat, zdrențuit. 2. (Rar) Îmbrăcat în haine zdrențăroase; zdrențuit. – V. hărtăni.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRTĂNÍT, -Ă, hărtăniți, -te, adj. 1.. Făcut bucăți, ferfenițit, rupt, sfîșiat, zdrențuit. În hainele hărtănite, absenți și desfigurați – păreau orice, în afară de oameni. SAHIA, N. 74. Și se bătură pînă ce armăsarul sfîșiat, hărtănit de sus pînă jos și plin de sînge, fu răzbit și biruit. ISPIRESCU, L. 28. 2. Îmbrăcat în haine zdrențăroase, zdrențuit. Pantazi fu omul cel mai ciufulit și mai hărtănit ce vreodată ceru, cum făcu el atunci, mîna unei fete. M. I. CARAGIALE, C. 149. Ieșeau toți afară înaintea lui, jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HĂRTĂNÍT adj. v. zdrențuit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂRTĂNIT adj. ferfenițit, rupt, sfîșiat, zdrențăros, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~; o haină ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
hărtănit, hărtănităadjectiv
- sinonime: ferfenițit rupt sfâșiat zdrențuit
- În hainele hărtănite, absenți și desfigurați – păreau orice, în afară de oameni. SAHIA, N. 74. DLRLC
- Și se bătură pînă ce armăsarul sfîșiat, hărtănit de sus pînă jos și plin de sînge, fu răzbit și biruit. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
-
- 2. Îmbrăcat în haine zdrențăroase. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ferfenițos zdrențuit zdrențăros
- Pantazi fu omul cel mai ciufulit și mai hărtănit ce vreodată ceru, cum făcu el atunci, mîna unei fete. M. I. CARAGIALE, C. 149. DLRLC
- Ieșeau toți afară înaintea lui, jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174. DLRLC
-
etimologie:
- hărtăni DEX '98 DEX '09