ZDRENȚĂRÓS, -OÁSĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, zdrențuit; zdrențos. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) îmbrăcat în zdrențe, cu haine foarte uzate; flenduros. [Var.: zdrențurós, -oásă, stremțurós, -oásă, strențurós, -oásă, trențărós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -ăros.

zdrențăros, ~oasă [At: VALIAN, V. / V: (pop) ~țer~ (S și: sdrențeros), ~țur~, ~emț~, zdrănțur~, stremțer~, stremțur~, strențăr~, strențer~, strențur~, tremț~, tremțer~, tremțur~, tr~, trențer~, trențur~, (înv) zdrean~, (reg) stremț~, zdrănțur~ / S și: sd~ / Pl: ~oși, ~oase / E: zdreanță + -ăros] 1 a (D. obiecte de îmbrăcăminte sau, rar, d. orice obiect din pânză, stofă etc.) Prefăcut în zdrențe (1) Si: găurit² (4), hărtănit² (3), peticit² (1), rupt², sfâșiat, uzat, zdrențuit (1), (rar) zdrențărit (1), (îvp) zdrențos (1), (pop) ferfenițit², ferfenițos (1), jerpelit, pirpiriu. 2-3 smf, a (Om) îmbrăcat cu zdrențe (2) Si: rupt², zdrențuit (2-3), (îvp) neavut, zdrențos (2-3), (pop) flenduros (2), (reg) cotrențos (1-2), felegos (1), rânticos, zdrențar (1-2). 4-5 smf, a (Rar; fig; dep) Sărac.

zdrențăros, -oasă adj. 1 (despre îmbrăcăminte) Care este prefăcut în zdrențe; rupt, uzat. Arabi învăliți cu burnuze zdrențăroase... se furișează prin gloată (ALECS.). ◊ (adv.) Vorbea... zdrențăros (M. I. CAR.). 2 (despre oameni) Care este îmbrăcat în zdrențe, care are haine foarte uzate, sărăcăcioase; flenduros, zdrențuit, (înv., pop.) zdrențos. Un copil zdrențăros și murdar... face caraghioslîcuri (CAR.). ◊ (subst.) Tocmai un trențăros ca tine să o facă? (ISP.). • pl. -oși, -oase. și zdrențuros, -oasă, stremțuros, -oasă, strențuros, -oasă, trențăros, -oasă adj. /zdreanță + -ăros.

ZDRENȚĂRÓS, -OASĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, zdrențuit; zdrențos. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) îmbrăcat în zdrențe, cu haine foarte uzate; flenduros. [Var.: zdrențurós, -oásă, stremțurós, -oásă, strențurós, -oásă, trențărós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -ăros.

ZDRENȚĂRÓS, -OÁSĂ, zdrențăroși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe, rupt, zdrențuit. Țăranii erau mai mult bărbați, toți ghemuiți în cojoacele lor zdrențăroase, pe marginea peronului. DUMITRIU, N. 70. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe. Un vagabond zdrențăros, trecînd pe stradă, s-a oprit și privește cu jind... la blana călduroasă a parvenitului. ANGHEL-IOSIF, C. L. 234. Geaba harnic, sănătos, Dac-ai umbla zdrențăros. BIBICESCU, P. P. 117. ◊ (Substantivat) Burghezia a rîs, la început, părîndu-i-se foarte cu haz lupta zdrențăroșilor. PAS, Z. IV 150. – Variante: zdrențerós, -oásă (STANCU, D. 85), zdrențurós, -oásă (PAS, Z. F 201), stremțurós, -oásă (CREANGĂ, P. 190), strențurós, -oásă (HOGAȘ, M. N. 119, SEVASTOS, N. 36) adj.

ZDRENȚĂRÓS, -OÁSĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe, rupt, zdrențuit. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Îmbrăcat în zdrențe. [Var.: zdrențurós, -oásă, stremțurós, -oásă, strențurós, -oásă, trențărós, -oásă adj.] – Din zdreanță + suf. -ăr-os.

ZDRENȚĂRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre îmbrăcăminte) Care este prefăcut în zdrențe; flenduros. 2) (despre persoane) Care este îmbrăcat în zdrențe; flenduros; rufos; ferfenițos. /zdreanță + suf. ~ăros

zdrențărós și -ț(ur)ós, -oásă adj. (d. zdreanță). Îmbrăcat în zdrențe: un calic zdrențăros. Adv. zdrențăros îmbrăcată (vest). – Și trenț-, (s)tremț- (nord), strenț-, zdremț-. La Cant. și strămțos. V. jărchinos.

ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros.

stremțăros, ~oasă a vz zdrențăros

stremțeros, ~oasă a vz zdrențăros

stremțuros, ~oasă a vz zdrențăros

strențăros, ~oasă a vz zdrențăros

strențeros, ~oasă a vz zdrențăros

strențuros, ~oasă a vz zdrențăros

tremțuros, ~oasă a vz zdrențăros

trențăros, ~oasă a vz zdrențăros

trențeros, ~oasă a vz zdrențăros

zdrănțunos, ~oasă a vz zdrențăros

zdrănțuros, ~oasă smf, a vz zdrențăros

zdreanțăros, ~oasă a vz zdrențăros

zdremțăros, ~oasă a vz zdrențăros

zdrențeros, ~oasă a vz zdrențăros

zdrențuros, ~oasă a vz zdrențăros

zdrențuros, -oasă adj. v. zdrențăros.

sdrențeros a. îmbrăcat în sdrențe.

stremțuros a. Mold. sdrențuros: mă vezi gârbovă și stremțuroasă CR. [V. treanță].

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențărós adj. m., pl. zdrențăróși; f. sg. zdrențăroásă, pl. zdrențăroáse

zdrențăros

sdrențuros.

ZDRENȚĂRÓS adj. 1. v. zdrențuit. 2. jerpelit, peticit, rupt, zdrențuit, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~oase.) 3. flenduros, rupt, zdrențuit, (pop.) zdrențos, (reg.) cotrențos, (Mold., Bucov. și Transilv.) felegos, (prin Transilv.) rânticos. (Om ~.) 4. ferfenițit, hărtănit, rupt, sfâșiat, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~oasă.)

ZDRENȚĂROS adj. 1. găurit, rupt, sfîșiat, uzat, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu haine ~.) 2. jerpelit, peticit, rupt, zdrențuit, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 3. flenduros, rupt, zdrențuit, (pop.) zdrențos, (reg.) cotrențos, (Mold., Bucov. și Transilv.) felegos, (prin Transilv.) rînticos. (Om ~.) 4. ferfenițit, hărtănit, rupt, sfîșiat, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~.)