6 definiții pentru hămăitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂMĂITÚRĂ, hămăituri, s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [Pr.: -mă-i-] – Hămăi + suf. -tură.
HĂMĂITÚRĂ, hămăituri, s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [Pr.: -mă-i-] – Hămăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂMĂITÚRĂ, hămăituri, s. f. Hămăit. Acum hămăiturile încetaseră. CAMILAR, TEM. 221. Se auzeau departe, în Vatră, în satul de lîngă tîrg, mugetele vitelor și hămăiturile cînilor. SADOVEANU, O. IV 7. – Pronunțat: -mă-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hămăitúră (-mă-i-) s. f., g.-d. art. hămăitúrii; pl. hămăitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hămăitúră s. f., g.-d. art. hămăitúrii; pl. hămăitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HĂMĂITÚRĂ s. v. lătrat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂMĂITURĂ s. hămăială, hămăire, hămăit, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hămăitură, hămăiturisubstantiv feminin
- 1. Hămăială, hămăire, hămăit, lătrare, lătrat, lătrătură, zăpăit, zăpăitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acum hămăiturile încetaseră. CAMILAR, TEM. 221. DLRLC
- Se auzeau departe, în Vatră, în satul de lîngă tîrg, mugetele vitelor și hămăiturile cînilor. SADOVEANU, O. IV 7. DLRLC
-
etimologie:
- Hămăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09