5 definiții pentru hârâitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârâitură sf [At: CANTEMIR, IST. 339 / V: ~răi~ / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: hârâi + (-i)tură] 1-3 Hârâire (1-3). 4 Mormăială. 5 Sforăit. 6-8 Hârâire (6-8). 9 Încăierare. 10 Întărâtare. 11 Târâre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÎRÎITÚRĂ, hîrîituri, s. f. 1. Zgomotul respirației greoaie, de om bolnav; vorbire răgușită. Cine să mai creadă în hîrîiturile unor moșnegi? CAMILAR, N. II 293. 2. Mîrîit de cîine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: hâ-râ-i-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |