opțiuni
  • info

8 definiții pentru mârâit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRÂÍT s. n. Faptul de a mârâi; spec. sunet specific scos de câinii ațâțați, nemulțumiți; mârâială, mârâitură. – V. mârâi.

mârâit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~iet / Pl: ~uri / E: mârâi] 1-5 Mârâire (1-5). 6 (Rar) Protestare.

MÂRÂÍT s. n. Faptul de a mârâi; (în special) sunete specifice scoase de câinii ațâțați, nemulțumiți; mârâială, mârâitură. – V. mârâi.

MÎRÎÍT s. n. Faptul de a mîrîi; sunetele scoase de un animal care mîrîie. Urechile îi prinseră zgomote de pași ușori și mîrîit de cîine. V. ROM. decembrie 1951, 204.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mârâít s. n.

mârâít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂRÂÍT s. mârâială, mârâitură, (reg.) hâră. (~ de câini.)

MÎRÎIT s. mîrîială, mîrîitură, (reg.) hîră. (~ de cîini.)

Intrare: mârâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârâit
  • mârâitul
  • mârâitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mârâit
  • mârâitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mârâitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a mârâi. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi mârâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.