opțiuni
  • info

10 definiții pentru huruit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.

huruit1 sn [At: VLAHUȚĂ, D. 121 / V: hulu~, uru~ / Pl: ~uri / E: hurui1] 1-5 Huruire (1-5). 6 Dărâmare.

huruit2, ~ă a vz urluit

huruit3, ~ă a vz huluit2

HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat. [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.

HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Transilv.) Dărîmat, dărăpănat, năruit. (Atestat în forma huluit) Persida ar fi văzut poate gardurile huluite și gunoiul prin curte. SLAVICI, O. II 29. – Variantă: huluít, -ă adj.

HULUÍT, -Ă adj. v. huruit2.

huluit2, ~ă a [At: DOINE, 351 / V: huru~, ul~ / Pl: ~iți, ~e / E: hului1] 1 Dărâmat2. 2 (D. case) Dărăpănat2. 3 Căzut într-o parte. 4 (Fig) Vătămat2. 5 (Fig) Obosit2.

HULUÍT, -Ă adj. V. huruit2.

HULUÍT, -Ă adj. v. huruit.

Intrare: huruit (adj.)
huruit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huruit
  • huruitul
  • huruitu‑
  • huruită
  • huruita
plural
  • huruiți
  • huruiții
  • huruite
  • huruitele
genitiv-dativ singular
  • huruit
  • huruitului
  • huruite
  • huruitei
plural
  • huruiți
  • huruiților
  • huruite
  • huruitelor
vocativ singular — —
plural — —
huluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huluit
  • huluitul
  • huluitu‑
  • huluită
  • huluita
plural
  • huluiți
  • huluiții
  • huluite
  • huluitele
genitiv-dativ singular
  • huluit
  • huluitului
  • huluite
  • huluitei
plural
  • huluiți
  • huluiților
  • huluite
  • huluitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huruit, huruităadjectiv

  • 1. regional Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). DEX '09 DLRLC
    sinonime: dărăpănat năruit
    • format_quote Persida ar fi văzut poate gardurile huluite și gunoiul prin curte. SLAVICI, O. II 29. DLRLC
etimologie:
  • vezi hurui DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.