9 definiții pentru hudiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hudiță sf [At: URICARIUL XX, 394 / A și: hudiță / Pl: ~țe și ~ți / E: hudă1 + -iță] (Reg) 1-12 (Șhp) Hudă1 (1-6) (mică) Si: hudicioară (1-12), huduță (1-12). 13 Ulicioară. 14 (Reg) Galerie părăsită în mină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÚDIȚĂ, hudițe și hudiți, s. f. (Mold.) Stradă strîmtă și lăturalnică; ulicioară. Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÚDIȚĂ ~e f. pop. Ulicioară îngustă care servește drept trecere de pe un drum pe altul. /hudă + suf. ~ița
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
húdiță s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: hudiță, hudiță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hudiță, hudițesubstantiv feminin
- 1. Ulicioară. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ulicioară diminutive: hudicioară
- Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. DLRLC
- Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67. DLRLC
-
etimologie:
- Hudă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09