25 de definiții pentru hotel

din care

Explicative DEX

HOTÉL, hoteluri, s. n. Clădire mare cu multe camere sau apartamente mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). [Pl. și: hotele.Var.: otél s. n.] – Din fr. hôtel.

hotel sn [At: CADE / V: (rar) ot~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr hôtel] 1 Clădire mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). 2 (Pex; rar) Clădire cu multe camere (care poate primi mulți oaspeți).

HOTÉL, hoteluri, s. n. Clădire mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). [Pl. și: hotele. -Var.: otél s. n.] – Din fr. hôtel.

HOTÉL, hoteluri, s. n. Local mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (mai ales călătorilor). Hotelul este unul de mîna întîia: scări largi... Apartamente mari, cu gust mobilate. STANCU, U.R.S.S. 10. De șase ani trăia într-o cameră de hotel. C. PETRESCU, A. 379. – Variantă: otél (PAS, L. II 11, BUJOR, S. 143) s. n.

HOTÉL s.n. Clădire amenajată pentru închirierea de camere mobilate pe termen scurt mai ales călătorilor. [Pl. -luri, -le, var. otel s.n. / < fr. hôtel].

HOTÉL s. n. clădire pentru închirierea de camere mobilate, pe termen scurt. (< fr. hôtel)

HOTÉL ~uri n. Local cu camere special amenajate pentru trai care se închiriază pe termen scurt mai ales călătorilor. /<fr. hôtel[1]

  1. Var. otel LauraGellner

hotel n. casă mobilată unde trag călătorii (= fr. hôtel).

*hotél, V. otel.

OTÉL s. n. v. hotel.

OTÉL s. n. v. hotel.

otel sn vz hotel

OTÉL s. n. V. hotel.

OTÉL s.n. v. hotel.

cabánă-hotél s. f. Cabană dotată cu facilități care o apropie de statutul de hotel ◊ „În primele zile ale acestui an s-a dat în folosință o cabană-hotel la Peștera-Padina (Dâmbovița), având restaurant, bar de zi, iar în imediata vecinătate, terenuri de sport.” R.l. 12 I 79 p. 5 (din cabană + hotel)

cămín-hotél s. n. Cămin cu un grad sporit de confort, care îl apropie de acela al unui hotel ◊ „Se construiesc încă 6 cămine-hotel pentru 1000 de tineri mineri.” Sc. 14 I 61 p. 1 (din cămin + hotel; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 134)

hotél-restauránt s. n. Hotel în care se află un restaurant ◊ „În jurul pieții au fost construite birourile unor instituții, un hotel-restaurant, un teatru și o sală destinată expozițiilor industriale și comerciale (târguri).” R.l. 1 I 67 p. 3. ◊ „Vila «9 Mai» se reamenajează pentru gradul de confort 1. La sfârșitul lunii iunie, va deveni hotel-restaurant cu 90 de locuri.” R.l. 5 IV 74 p. 5 (din hotel + restaurant, după fr. hôtel-restaurant)

restauránt-hotél-școálă s. n. Restaurant și hotel cu rol de școală ◊ „Înființarea complexului «restaurant-hotel-școală Viilor» are un scop foarte precis: practica elevilor să se desfășoare sub supravegherea instructorilor, în condiții identice cu cele existente în rețeaua de deservire.” I.B. 5 XII 67 p. 4 (din restaurant + hotel + școală)

vapór(aș)-hotél s. n. Vapor(aș) amenajat ca hotel ◊ „Pe malul Araguaiei ancorase un mic vaporaș-hotel. Sc. 25 III 67 p. 1. ◊ „Șantierele navale Elsinore, Danemarca, au anunțat intrarea în producție a primelor vapoare-hotel. Noul tip de navă [...] va putea găzdui până la 432 de pasageri.” R.l. 12 VII 77 p. 6 //din vapor(aș) + hotel//

*otél n., pl. urĭ și e (fr. hôtel, d. lat. hospitale, loc de primit oaspețĭ. V. ospăț, oaspete, goștină). Han maĭ bun, casă în care mîn călătoriĭ maĭ cĭoplițĭ.

Ortografice DOOM

hotél s. n., pl. hotéluri

hotél s. n., pl. hotéluri[1]

  1. Var. otel LauraGellner

hotel, pl. hoteluri

Relaționale

HOTÉL s. (înv.) birt, ospel.[1]

  1. Var. otel LauraGellner

HOTEL s. (înv.) birt, ospel.

Intrare: hotel
hotel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hotel
  • hotelul
  • hotelu‑
plural
  • hoteluri
  • hotelurile
genitiv-dativ singular
  • hotel
  • hotelului
plural
  • hoteluri
  • hotelurilor
vocativ singular
plural
otel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otel
  • otelul
  • otelu‑
plural
  • oteluri
  • otelurile
genitiv-dativ singular
  • otel
  • otelului
plural
  • oteluri
  • otelurilor
vocativ singular
plural
otel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otel
  • otelul
  • otelu‑
plural
  • otele
  • otelele
genitiv-dativ singular
  • otel
  • otelului
plural
  • otele
  • otelelor
vocativ singular
plural
hotel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hotel
  • hotelul
  • hotelu‑
plural
  • hotele
  • hotelele
genitiv-dativ singular
  • hotel
  • hotelului
plural
  • hotele
  • hotelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hotel, hotelurisubstantiv neutru

  • 1. Clădire mare cu multe camere sau apartamente mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: birt ospel
    • format_quote Hotelul este unul de mîna întîia: scări largi... Apartamente mari, cu gust mobilate. STANCU, U.R.S.S. 10. DLRLC
    • format_quote De șase ani trăia într-o cameră de hotel. C. PETRESCU, A. 379. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.