14 definitzii pentru hotarnici

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

HOTARNICÍ hotarnicesc vb. IV. Tranz. A pune sau a constitui hotar unei proprietatzi unei regiuni etc.; a delimita o proprietate o regiune etc. de alta. Din hotarnic.

hotarnici vt [At: SANDUALDEA D. N. 184 / V: ot~ / Pzi: ~cesc / E: hotarnic] (Rar) 12 (A stabili sau) a constitui hotarul unei proprietatzi unei regiuni etc.

HOTARNICÍ hotarnicesc vb. IV. Tranz. (Rar) A pune sau a constitui hotar unei proprietatzi unei regiuni etc.; a delimita o proprietate o regiune etc. de alta. Din hotarnic.

HOTARNICÍ hotarnicesc vb. IV. Tranz. (Cu privire Ia proprietatzi sau regiuni p. ext. la persoanele care ocupa sau stapinesc locul) A pune sau a fi a constitui hotar; a delimita. Privea in neshtire spre gradinitza plina de flacarile trandafirilor spre shirul de plopi care hotarnicea curtea spre zarea intunecata de razele piezishe ale soarelui. SADOVEANU O. V 599. Valea Ciinelui care ne hotarniceshte de partea cealalta. REBREANU R. I 71. Fata se furisha in gradina alunecind ushoara pe linga gardul de stuf ce hotarnicea proprietatea lui Crivatz. SANDUALDEA D. N. 184.

A HOTARNICÍ ~ésc tranz. rar (proprietatzi regiuni etc.) A delimita printrun hotar; a demarca. /Din hotarnic

hotarnicésc v. tr. Delimitez stabilesc hotarele.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

hotarnicí (a ~) (rar) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. hotarnicésc imperf. 3 sg. hotarniceá; conj. prez. 3 sa hotarniceásca

hotarnicí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. hotarnicésc imperf. 3 sg. hotarniceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. hotarniceásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

HOTARNICÍ vb. v. invecina margini.

HOTARNICI vb. a circumscrie a delimita a demarca a limita a marca a margini (inv.) a hotari a semna. (A ~ un teren.)

Intrare: hotarnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hotarnici
  • hotarnicire
  • hotarnicit
  • hotarnicitu‑
  • hotarnicind
  • hotarnicindu‑
singular plural
  • hotarniceshte
  • hotarnicitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • hotarnicesc
(sa)
  • hotarnicesc
  • hotarniceam
  • hotarnicii
  • hotarnicisem
a II-a (tu)
  • hotarniceshti
(sa)
  • hotarniceshti
  • hotarniceai
  • hotarnicishi
  • hotarniciseshi
a III-a (el, ea)
  • hotarniceshte
(sa)
  • hotarniceasca
  • hotarnicea
  • hotarnici
  • hotarnicise
plural I (noi)
  • hotarnicim
(sa)
  • hotarnicim
  • hotarniceam
  • hotarniciram
  • hotarniciseram
  • hotarnicisem
a II-a (voi)
  • hotarnicitzi
(sa)
  • hotarnicitzi
  • hotarniceatzi
  • hotarniciratzi
  • hotarniciseratzi
  • hotarnicisetzi
a III-a (ei, ele)
  • hotarnicesc
(sa)
  • hotarniceasca
  • hotarniceau
  • hotarnicira
  • hotarnicisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

hotarnici, hotarnicescverb

  • 1. A pune sau a constitui hotar unei proprietatzi unei regiuni etc.; a delimita o proprietate o regiune etc. de alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Privea in neshtire spre gradinitza plina de flacarile trandafirilor spre shirul de plopi care hotarnicea curtea spre zarea intunecata de razele piezishe ale soarelui. SADOVEANU O. V 599. DLRLC
    • format_quote Valea Ciinelui care ne hotarniceshte de partea cealalta. REBREANU R. I 71. DLRLC
    • format_quote Fata se furisha in gradina alunecind ushoara pe linga gardul de stuf ce hotarnicea proprietatea lui Crivatz. SANDUALDEA D. N. 184. DLRLC
etimologie:
  • hotarnic DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.