HORTICULTÚRA s. f. Ramura a agronomiei care cuprinde pomicultura legumicultura floricultura shi viticultura. Din fr. horticulture.

horticultura sfs [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr horticulture] Parte a agronomiei care se ocupa cu studiul cultivarii gradinilor precum shi cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor.

HORTICULTÚRA s. f. SHtiintza agronomica care se ocupa cu studiul cultivarii pomilor legumelor florilor precum shi cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. Din fr. horticulture.

HORTICULTÚRA s. f. SHtiintza care trateaza despre cultivarea gradinilor; gradinarit.

HORTICULTÚRA s.f. SHtiintza care trateaza despre cultivarea gradinilor. [< fr. horticulture cf. lat. hortus gradina cultura cultura].

HORTICULTÚRA s. f. shtiintza care trateaza despre cultivarea gradinilor producerea de legume flori arbori fructiferi. (< fr. horticulture)

HORTICULTÚRA f. Ramura a agriculturii care se ocupa cu studiul metodelor de cultivare a pomilor a arbushtilor fructiferi shi decorativi a plantelor leguminoase shi a florilor. [G.D. horticulturii] /<fr. horticulture

horticultura f. arta de a cultiva gradinile.

orticultura^[1] sf vz horticultura

*orticultúra f. pl. ĭ (lat. hortus gradina shi cultura cultura dupa agricultura). Arta de a cultiva gradinile florile: orticultura e foarte dezvoltata in Olanda. Maĭ des hort.

horticultúra s. f. g.d. art. horticultúrii

horticultúra s. f. g.d. art. horticultúrii

horticultura.

HORTICULTÚRA s. gradinarie gradinarit. (Specialist in ~.)

HORTICULTURA s. gradinarie gradinarit. (Specialist in ~.)

HORTI „gradina livada”. ◊ L. hortus i „gradina livada” > fr. horti engl. id. > rom. horti. □ ~col (v. col₁) adj. care creshte in gradina; ~cultor (v. cultor) s. m. shi f. specialist in horticultura; ~cultura (v. cultura) s. f. shtiintza care trateaza despre cultivarea gradinilor; ~fug (v. fug) adj. (despre plante) evadat din gradina.