opțiuni
  • info

8 definiții pentru hodorogire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hodorogire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hodorogi] 1 Zgomot produs în mers de către un vehicul uzat, vechi Si: hodorogit1 (1). 2 Gălăgie făcută de cineva care cotrobăie undeva Si: hodorogit1 (2). 3 Uzare a lucrurilor Si: hodorogit1 (3). 4 Defectare a mecanismelor Si: hodorogit1 (4). 5 Stricare a unor vehicule Si: hodorogit1 (5). 6 Ramolire a unor persoane Si: hodorogit1 (6). 7 Vorbărie multă, tare și fără rost Si: hodorogit1 (7).

HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) în mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare și fără rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe. – Din hodorog1.

A HODOROGÍ ~ésc intranz. 1) A face să se hodorogească. 2) (despre vehicule în mișcare sau obiecte în rostogolire) A produce un zgomot puternic și supărător. 3) fig. fam. (despre persoane) A face zgomote căutând insistent ceva. 4) fig. fam. (despre persoane) A vorbi zgomotos, mult și fără rost. /Din hodorog

A SE HODOROGÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A se deteriora prin exploatare excesivă. 2) fig. fam. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se șubrezi; a se ramoli. /Din hodorog

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+hodorogi2 (a se ~) (a se șubrezi) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hodorogesc, 3 sg. se hodorogește, imperf. 1 sg. mă hodorogeam; conj. prez. 1 sg. să mă hodorogesc, 3 să se hodorogească; imper. 2 sg. afirm. hodorogește-te; ger. hodorogindu-mă

hodorogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hodorogésc; imperf. 3 sg. hodorogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hodorogeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HODOROGÍ vb. 1. v. hurui. 2. v. zgâlțâi.

HODOROGÍ vb. v. degrada, deteriora, flecări, îndruga, învechi, pălăvrăgi, ramoli, răguși, sporovăi, strica, trăncăni, uza.

Intrare: hodorogire
hodorogire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorogire
  • hodorogirea
plural
  • hodorogiri
  • hodorogirile
genitiv-dativ singular
  • hodorogiri
  • hodorogirii
plural
  • hodorogiri
  • hodorogirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hodorogi, hodorogescverb

familiar
  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre vehicule uzate, vechi) A face zgomot (mare) în mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: durui hurui
    • format_quote Și căruța deșartă a trecut hodorogind. GALAN, Z. R. 381. DLRLC
    • format_quote Treceau căruțe grele, încărcate, hodorogind prin îmbulzeala trăsurilor care dispăreau în goana cailor. DUNĂREANU, N. 17. DLRLC
    • format_quote [Tigrul] simțea și auzea polobocul rostogolindu-se și hodorogind în urma lui. ODOBESCU, S. III 256. DLRLC
    • format_quote Moara tot hodorogea Și pin apă tot fugea. ALECSANDRI, P. P. 103. DLRLC
    • 1.1. A face zgomot cotrobăind undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-aștepți puțin, că mă îmbrac – strigă dînsa hodorogind la dulapul în care-și ținea hainele. SLAVICI, O. I 354. DLRLC
      • format_quote Gata, răspunse ea din pod, hodorogind prin niște străchini și ulcioare. CONTEMPORANUL, III 651. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A vorbi mult, tare și fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trăncăni
    • format_quote Mai tacă-vă lioarba! răcni Vătașa. Eu pierd și voi hodorogiți! DUNĂREANU, CH. 46. DLRLC
    • format_quote Din gură hodorogește, Chiar ca o moară de vînt. ALECSANDRI, T. I 384. DLRLC
    • format_quote tranzitiv neobișnuit A lui bunică Ce cu neîncetare hodorogea minciuni. NEGRUZZI, S. II 265. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătută însă mereu de vînturi, moara lui Busuioc s-a hodorogit. SLAVICI, O. I 226. DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre oameni) A se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote M-am hodorogit, și trebuie să stau la reparat, măcar o săptămînă. CARAGIALE, O. VII 117. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.