HLAMÍDA hlamide s. f. 1. Mantie ampla de stofa alba sau roshie prinsa cu o agrafa pe umar purtata de vechii greci shi romani in calatorii la festivitatzi etc. 2. Mantie purpurie purtata de imparatzii shi arhiereii bizantini. Din (1) fr. chlamyde (2) sl. hlamida.

hlamida sf [At: DOSOFTEI V. S. 86 / Pl: ~de / E: gr χλαμύς ύδος fr chlamyde vsl χламидa] 1 Mantie facuta dintro bucata dreptunghiulara de stofa alba sau roshie prinsa cu o agrafa pe umar purtata de vechii greci shi romani in calatorii la festivitatzi etc. 2 Mantie imparateasca sau arhiereasca la bizantini. 3 (Rar) Haina.

HLAMÍDA hlamide s. f. 1. Mantie facuta dintro bucata dreptunghiulara de stofa alba sau roshie prinsa cu o agrafa pe umar purtata de vechii greci shi romani in calatorii la festivitatzi etc. 2. Mantie imparateasca sau arhiereasca la bizantini. Din (1) fr. chlamyde (2) sl. hlamida.

HLAMÍDA hlamide s. f. 1. (La greci shi la romani) Bucata dreptunghiulara de stofa (alba sau roshie k purpura) care se purta (in calatorie la festivitatzi etc.) prinsa cu o agrafa pe umarul drept. V. mantie. Batrinul Lucullus aparindushi ochii obositzi cu mineca larga a hlamidei privea spre for. ANGHELIOSIF C. L. 10. Torent lung de umbreantice in lumina el apare Stralucind sub arme scumpe sub hlamide consulare. ALECSANDRI P. III 93. 2. (La bizantini) Mantie imparateasca sau arhiereasca. Visam hlamida sacerdotala. GALACTION O. I 335. Veshmintele... aratau k este unul din naltzii dregatori ai bisericii bizantine... pe dinsul avea o hlamida de sevai roshu cusuta cu palme de fir pe poale. ODOBESCU S. I 133. Moldavia se face cunoscuta shi imparatul Bizantziei trimite domnitorului ei hlamida. NEGRUZZI S. I 271. ◊ (Metaforic) Intirziata fara vreme Se plimba Toamna prin gradini Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme. TOPIRCEANU M. 33. Noaptea o craiasa Pasheshte aiurita k visurile mele Mishcind la pasul vremii hlamida ei de stele. CERNA P. 13. Iata vin shi gindaceii in hlamide smaltzuite. ALECSANDRI P. A. 125. ♦ (Rar) Pelerina. Erau albi drumetzii de parca erau ninshi Le fluturau in urma hlamidele in vint. ANGHELIOSIF C. M. I 33.

HLAMÍDA s.f. Mantie de forma dreptunghiulara din stofa purtata pe umar de vechii greci shi romani. [< lat. gr. chlamys cf. fr. chlamyde].

HLAMÍDA s. f. mantie ampla purtata de vechii greci shi romani fara maneci dreptunghiulara prinsa cu o agrafa pe piept sau pe umar. (< fr. chlamyde)

HLAMÍDA ~e f. 1) (in antichitatea greaca shi romana) Mantie confectzionata dintro bucata dreptunghiulara de stofa de culoare alba sau roshie purtata la ceremonii sau in calatorii fiind prinsa cu o agrafa pe umar. 2) (in Imperiul bizantin) Mantie imparateasca sau arhiereasca. /<sl. hlamida fr. chlamyde

hlamida f. 1. manta grecoromana sumeasa pe umarul drept shi incheiata cu o copca: sub hlamide consulare AL.; 2. mantie regala: intinde pe ai tai umeri hlamida AL.; 3. fig. gandaceii ’n hlamide smaltzuite AL.

hlamída s. f. g.d. art. hlamídei; pl. hlamíde

hlamída s. f. g.d. art. hlamídei; pl. hlamíde

hlamida

hlamida de.

HLAMÍDA s. mantie (rar) purpura (inv.) plashca. (~ imparateasca.)

HLAMIDA s. mantie (rar) purpura (inv.) plashca.

hlamída (hlamíde) s. f. Mantie. 2. Mantie imparateasca. Ngr. χλαμύδα in parte prin intermediul sl. chlamida (sec. XVII) shi modern din fr. chlamyde cu primul sens.