HLAMÍDA hlamide s. f. 1. (La greci shi la romani) Bucata dreptunghiulara de stofa (alba sau roshie k purpura) care se purta (in calatorie la festivitatzi etc.) prinsa cu o agrafa pe umarul drept. V. mantie. Batrinul Lucullus aparindushi ochii obositzi cu mineca larga a hlamidei privea spre for. ANGHELIOSIF C. L. 10. Torent lung de umbreantice in lumina el apare Stralucind sub arme scumpe sub hlamide consulare. ALECSANDRI P. III 93. 2. (La bizantini) Mantie imparateasca sau arhiereasca. Visam hlamida sacerdotala. GALACTION O. I 335. Veshmintele... aratau k este unul din naltzii dregatori ai bisericii bizantine... pe dinsul avea o hlamida de sevai roshu cusuta cu palme de fir pe poale. ODOBESCU S. I 133. Moldavia se face cunoscuta shi imparatul Bizantziei trimite domnitorului ei hlamida. NEGRUZZI S. I 271. ◊ (Metaforic) Intirziata fara vreme Se plimba Toamna prin gradini Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme. TOPIRCEANU M. 33. Noaptea o craiasa Pasheshte aiurita k visurile mele Mishcind la pasul vremii hlamida ei de stele. CERNA P. 13. Iata vin shi gindaceii in hlamide smaltzuite. ALECSANDRI P. A. 125. ♦ (Rar) Pelerina. Erau albi drumetzii de parca erau ninshi Le fluturau in urma hlamidele in vint. ANGHELIOSIF C. M. I 33.