HIPOCÁMP hipocampi s. m. 1. Animal fabulos din mitologia greaca cu cap shi corp de cal cu doua picioare shi cu coada de peshte care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Caldemare. Din fr. hippocampe.

hipocamp sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr hyppocamp] 1 (Mit) Animal fabulos cu cap de cal cu doua picioare shi coada de peshte care tragea carul lui Neptun. 2 (Iht) Caldemare.

HIPOCÁMP hipocampi s. m. 1. Animal fabulos din mitologie cu cap de cal cu doua picioare shi cu coada de peshte care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Caldemare (Hippocampus hippocampus). Din fr. hippocampe.

HIPOCÁMP s.n. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal cu doua picioare shi terminat printro coada de peshte care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peshte de mare de forma unui cal. [< fr. hippocampe cf. lat. gr. hippokampos].

HIPOCÁMP s. m. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal cu doua picioare shi coada de peshte care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peshte de mare de forma unui cal. 3. Excrescentza de substantza cenushie in plansheul ventriculilor laterali. (< fr. hippocampe)

HIPOCÁMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal cu doua picioare shi cu coada de peshte. 2) Peshte marin de talie mica de forma unui cal; caldemare. /<fr. hippocampe

hipocamp m. sau cal de mare numele unui peshtishor ce aduce cu calul.

*ipocámp m. (vgr. ῾ippókampos d. ῾ippos cal shi kámpos un animal marin). Zool. Cal de mare un fel de peshtishor marin al caruĭ cap seamana cu cel de cal.

hipocámp s. m. pl. hipocámpi

hipocámp s. m. pl. hipocámpi

+hipo¹ (hipotensiv) adj. invar. (pacientzi ~)

+hipo² (referitor la cai) adj. invar. (concursuri ~)

HIPOCÁMP s. v. caldemare calutzdemare.

hipocamp s. v. CALDEMARE. CALUTZDEMARE.

HIPO „cal cabaline”. ◊ gr. hippos „cal” > fr. hippo germ. id. engl. id. > rom. hipo. □ ~camp (v. camp) s. m. 1. Animal fabulos cu corp de cal cu doua picioare shi terminat printro coada de peshte care tragea carul lui Neptun. 2. Peshte teleostean marin lipsit de inotatoarea caudala avind capul asemanator cu al calului. 3. Circumvolutzie interna a encefalului situata in plansheul inferior al ventriculului lateral; sin. cornul lui Amon; ~drom (v. drom) s. n. teren amenajat pentru desfashurarea concursurilor hipice; ~fag (v. fag) adj. care se hraneshte cu carne de cal; ~fagie (v. fagie) s. f. intrebuintzare a carnii de cal in alimentatzie; ~fobie (v. fobie) s. f. teama morbida de cai; ~id (v. id) adj. asemanator calului; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in hipologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza anatomia shi fiziologia calului; ~metrie (v. metrie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu clasificarea cailor dupa anumite masuratori; ~metru (v. metru₁) s. n. aparat utilizat la masurarea diferitelor dimensiuni corporale ale cailor; ~mobil (v. mobil) adj. pus in mishcare de cai; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza bolile shi defectele calului; ~tehnie (v. tehnie) s. f. disciplina care trateaza despre creshterea shi exploatarea calului; ~tomie (v. tomie) s. f. disectzie a calului.