HIPO „cal cabaline”. ◊ gr. hippos „cal” > fr. hippo germ. id. engl. id. > rom. hipo. □ ~camp (v. camp) s. m. 1. Animal fabulos cu corp de cal cu doua picioare shi terminat printro coada de peshte care tragea carul lui Neptun. 2. Peshte teleostean marin lipsit de inotatoarea caudala avind capul asemanator cu al calului. 3. Circumvolutzie interna a encefalului situata in plansheul inferior al ventriculului lateral; sin. cornul lui Amon; ~drom (v. drom) s. n. teren amenajat pentru desfashurarea concursurilor hipice; ~fag (v. fag) adj. care se hraneshte cu carne de cal; ~fagie (v. fagie) s. f. intrebuintzare a carnii de cal in alimentatzie; ~fobie (v. fobie) s. f. teama morbida de cai; ~id (v. id) adj. asemanator calului; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in hipologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza anatomia shi fiziologia calului; ~metrie (v. metrie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu clasificarea cailor dupa anumite masuratori; ~metru (v. metru₁) s. n. aparat utilizat la masurarea diferitelor dimensiuni corporale ale cailor; ~mobil (v. mobil) adj. pus in mishcare de cai; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza bolile shi defectele calului; ~tehnie (v. tehnie) s. f. disciplina care trateaza despre creshterea shi exploatarea calului; ~tomie (v. tomie) s. f. disectzie a calului.