HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

himeric, ~ă a [At: EMINESCU, P. 223 / S și: (înv) chim~ / Pl: ~ici, ~ice / E: himeră + -ic] 1 Care se bazează pe himere (4) Si: iluzoriu. 2 Ca de himeră Si: fantastic.

HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adv.) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

HIMÉRIC, -Ă, himerici, -e, adj. 1. (Despre gîndire, sentimente etc.) Care se bazează pe himere, lipsit de orice temei real; închipuit, irealizabil, iluzoriu. Speranțe himerice. ▭ Cu fața-n sus, în întuneric, Încremenești, ceasuri întregi, Robită de-un amor himeric, De-un farmec ce nu-l înțelegi. VLAHUȚĂ, P. 119. 2. Ca de himeră; fantastic. ◊ (Adverbial) Dar ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172.

HIMÉRIC, -Ă adj. 1. Bazat pe himere; închipuit, irealizabil, iluzoriu. 2. (Adesea adv.) Ca de himeră, fantastic. [Var. chimeric, -ă adj. / cf. it. chimerico, fr. chimérique].

HIMÉRIC, -Ă adj. 1. lipsit de orice temei bazat pe himere; închipuit, irealizabil. 2. (și adv.) fantastic. (< fr. chimérique)

HIMÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de himere; propriu himerelor. 2) și adverbial Care este lipsit de bază reală; fondat de himere; închipuit. Visuri ~ce. /<fr. chimérique

himeric a. imaginar, fantastic: idee, speranță himerică.

*himéric, -ă adj. (d. chimeră). De himeră. Fig. Fantastic, irealizabil, utopic: planurĭ himerice. Adv. În mod himeric. – Maĭ rar chi-.

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himéric adj. m., pl. himérici; f. sg. himérică, pl. himérice

HIMÉRIC adj. v. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist.

himeric adj. v. FANTASTIC. FANTEZIST. ILUZORIU. IMAGINAR. IREAL. IREALIZABIL. ÎNCHIPUIT. NEREAL. NEREALIZABIL. UTOPIC. UTOPIST.