9 definiții pentru harabagiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HARABAGÍU, harabagii, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din tc. arabacı.
HARABAGÍU, harabagii, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din tc. arabacı.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
harabagiu sm [At: (a. 1806) URICARIUL X, 214/22 / V: ar~, ~aciu / Pl: ~ii / E: tc arabacy] (Tcî) 1 Căruțaș plătit să transporte cu harabaua mărfuri sau oameni. 2 Negustor turc care își transporta marfa în căruțe mari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HARABAGÍU, harabagii, s. m. (Mai ales în Mold.) Căruțaș care duce, cu plată, mărfuri sau (mai ales) persoane cu căruța sau cu harabaua. Deși... harabaua era una din cele mari, a rămas vorba ca harabagiul să meargă pe jos. SLAVICI, N. I 329. Moș Nichifor era harabagiu. Căruța lui, deși era ferecată cu teie, cu curmeie, însă era o căruță bună. CREANGĂ, P. 106. Hai să lăsăm harabagiul și să ne suim într-o sanie de birjă. ALECSANDRI, T. I 116.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARABAGÍU ~i m. înv. Persoană care transporta încărcături cu harabaua; căruțaș. /<turc. arabaci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
harabagiu m. Mold. cărăuș: Moș Nichifor era harabagiu CR. Turc. ARABADJY].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
harabagíŭ m. (turc. ῾arabağy). Transportator cu habrabaŭa, cărăuș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
harabagíu (reg.) s. m., art. harabagíul; pl. harabagíi, art. harabagíii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
harabagíu s. m. art. harabagíul; pl. harabagíi, art. harabagíii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
harabagiu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
harabagiu, harabagiisubstantiv masculin
- 1. Căruțaș. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căruțaș
- Deși... harabaua era una din cele mari, a rămas vorba ca harabagiul să meargă pe jos. SLAVICI, N. I 329. DLRLC
- Moș Nichifor era harabagiu. Căruța lui, deși era ferecată cu teie, cu curmeie, însă era o căruță bună. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
- Hai să lăsăm harabagiul și să ne suim într-o sanie de birjă. ALECSANDRI, T. I 116. DLRLC
-
etimologie:
- arabacı DEX '98 DEX '09